11. 2. 2018

În ce s-ar concretiza ideile tale, dacă ai renunța la îndoială? 

Eu – Toma, Eu – Gheorghe – sau când face Dumnezeu daruri

Fiecare dintre noi are momente de îndoială. De unde vine îndoiala? “Din necredinţă”, îmi veţi spune. Bine. Şi necredinţa asta de unde vine? Din limitare, din neînţelegere, din separare, zic eu.

Se spune că există două căi prin care poţi dobândi încrederea: prin înţelegere sau prin abandonare. Dar şi abandonarea vine după ce, măcar mental, ai înţeles că eşti o piesă în puzzle, că nu eşti de capul tău şi că, asa cum fiecare atitudine a ta afectează Întregul, în aceeaşi măsură, Întregul te va sprijini mereu, atâta vreme cât eşti în armonie cu el. E cu du-te – vino. E mereu un schimb între tine şi Întreg. Ca morcovul ce-şi împarte savoarea şi culoarea cu cartoful din aceeaşi ciorbă.
Mulţi consideră că drumul spre încredere prin înţelegere/cunoaştere e cel mai corect. Alţii, dimpotrivă, consideră că înţelegerea nu e necesară, că poţi crede fără a cerceta. Eu zic că, de fapt nu se întâmplă niciodată doar într-un fel. Ele se amestecă şi se compun, sprijinindu-se una pe cealaltă. Cu cât înţeleg mai bine, cu atât mă încredinţez mai mult. Cu cât mă încred, mă abandonez mai mult, cu atât înţeleg anumite aspecte care mi-ar fi fost inaccesibile doar prin studiu. Şi uite asa, Dumnezeu îşi râde în pumni când oamenii legiferează şi creează “reguli stricte”.
Anul ăsta, Tata s-a jucat frumos-frumos şi ne-a servit un adevăr pe taler de argint.
Sf. Mare Mucenic Gheorghe, în Duminica Tomei.
E atât de vizibil, încât abia pot să spun!
S-o luăm încet, cu începutul.
Cu toţii am auzit despre Toma – necredinciosul, apostolul care a avut nevoie de o confirmare. Şi a primit-o.
Ne-am obişnuit să îl etichetăm pe Sf. Apostol Toma ca pe unul dintre “rătăciţi”, unul care nu are încredere (credinţă). Dar, oare nu spune “cere şi ţi se va da”? Eu cred că doar atunci când ceri cu încredere şi cu inimă curată, primeşti răspuns. Toma nu era un necredincios, ci doar avea nevoie de o confirmare. Avea nevoie de un mic ajutor în credinţa lui. “Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!”
Câţi dintre noi nu am cerut vreodată un astfel de ajutor? Câţi dintre noi pot să spună că s-au abandonat în divin fără tăgadă, fără echivoc?
Numerele ne spun despre Toma ceva ce, poate ne-ar fi de folos.

T O M A
2 6 4 1
2+6+4+1= 13
1+3= 4
4 este lumea materială, cea pe care o vedem, mirosim, gustăm, pipăim. Această lume va avea mereu nevoie de confirmare în plan material. Acea confirmare pe care a cerut-o şi Toma.
13 ne povesteşte despre această lume materială în care Eu Sunt-ul se manifestă în trinitate.
Dacă ne permitem să dăm frâu liber imaginaţiei (pe care eu o consider un dar de la Dumnezeu, la fel de mare ca liberul arbitru), vom observa în inima acestui nume, silaba OM.
O M
6 + 4= 10

D U M N E Z E U
4+3+4+5+5+8+5+3= 37 = 10

În inima tuturor conceptelor materiale este Dumnezeu. Însăşi inima lumii materiale este manifestarea lui Dumnezeu.

Conform cronologiei pe care o avem la îndemană, după 303 ani (hmmm…) de la “întâmplarea” cu Apostolul Toma, împăratul Diocleţian pornea prigonirea creştinilor. În anul 304, conducătorul de armii, Gheorghe îl înfrunta, mărturisindu-şi iubirea şi încrederea în Christos. Astfel devenea şi el una dintre “victimele” împăratului, fiind mai întâi ademenit cu averi şi onoruri, apoi torturat ca, în cele din urmă, să fie decapitat, în ziua de 23. 4. 304 (cifre care, în treacăt fie spus, adunate dau 7 – cifra spiritualităţii, a viziunii înalte şi a raţiunii pure).
Vibraţia numelui Gheorghe ne vorbeşte despre Voinţa Divină, despre manifestarea divinităţii în conştiinţa umană, despre reforma adusă de însuşi Creatorul în conştiinţa colectivă.
G H E O R G H E
7+8+5+6+9+7+8+5= 55
5 + 5 = 10

Ştim că Sf. Gheorghe apare în icoane călare pe un cal alb (calul este simbolul spiritului), ucigând cu suliţa un balaur. Ei, balaurul ăsta nu e degeaba acolo, în icoană. El ni-l arată pe Gheorghe triumfând asupra diavolului. Care diavol? Cine e diavolul ăla?
Asta e darul primit azi. Ziua de azi, aşa cum a potrivit-o Cel de Sus, ne destăinuie cine e balaurul pe care Gheorghe l-a nimicit.
E însăşi îndoiala din noi, din fiecare.
Dacă Toma a avut nevoie de confirmare pentru a crede întru totul, Gheorghe a făcut un pas mai sus şi a crezut fără nici o dovadă. Mai mult, dacă ne uităm puţin mai de-aproape la balaurul ăsta, vom mai primi o înţelegere.

B A L A U R
2+1+3+1+3+9 = 19
1 + 9 = 10
19 – de la început până la sfarşit, complet.
Dacă ne luăm după biblie/religie şi îl asemuim pe balaur, şarpelui ispititor, putem spune că numai prin Voinţă Divină (Gheorghe), omul (Toma) poate purifica lipsa de credinţă, îndoiala, în toate cele 9 niveluri ale conştiinţei sale, elevând-o la nivelul Conştiinţei Universale. Mai pe înţeles: atunci când porneşti pe cale cu sinceritate, în cele mai dificile momente, de derivă şi îndoială, Dumnezeu te va ajuta, “luându-ţi minţile” şi punând în loc Mintea Sa.
Ziua de azi ne vorbeşte răspicat exact despre acest lucru, în numerograma ei apărând exact destinul 10, prin calea lui 19.
Dumnezeu (10) l-a creat pe Om (10) în a 6-a zi, pentru a experimenta această lume materială (4). Nu suntem nimic altceva decât diferite expresii ale Creaţiei, neseparate de Întreg.
Avem de străpuns vălurile îndoielii, ale neîncrederii şi de lăsat loc Voii Celei de Sus să se manifeste prin noi.
Mărturisesc: Eu – Toma, Eu – Gheorghe.