NumeroAtelier – Voința și Autonomia financiară

facebook_header

Ne dorim, visăm și chiar ne străduim să ne oferim nouă și familiei noastre un nivel de trai civilizat. Uneori, însă, ceva stă intre planul nostru și rezultatul dorit. Pare că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg 🙂

Încercăm să învățăm de la alții cum să ne planificăm viața, cum să ne materializăm dorințele, aspirațiile, uitând că suntem diferiți. Unii oameni își manifestă voința cu mai multă ușurință și putere decât alții.

  • Ce le dă această putere?
  • Cum se manifestă voința la tine?
  • Care ”parte” din mine clădește și manifestă Puterea Voinței?
  • Cât din bunastarea mea stă în puterea mea?

Despre Voință și manifestarea sa, despre capacitatea de a crea autonomie financiară și aceea de a susține material familia prin propriile forțe, la NumeroAtelierul din 28 noiembrie 2016

Nu ai nevoie de cunoștințe de numerologie pentru a participa, ci doar de voința de a veni la NumeroAtelier.

Fiecare participant va primi Numerograma natală și va descoperi împreună cu noi calitățile, capacitățile și limitările sale în manifestarea Voinței și a dobândirii Autonomiei financiare în viață.

Locația și alte detalii vor fi comunicate celor ce se inscriu prin email la:

Cu drag,

Bogdan și Daria

Numerosfera si DARdeDARia

41.

De ce nu vii întotdeauna?

Eu sunt aici, acum.

Da, dar de ce nu te găsesc mereu?

Depinde ce cauţi.

Pe tine te caut!

Eu sunt mereu.

Da, dar nu te găsesc mereu!

Mă găseşti când mă cauţi.

Şi când nu te găsesc, înseamnă că nu te caut?

Da.

Dar eu cred, totuşi că te caut!

Crezi ce vrei.

Cred că vii doar când vrei.

Eu sunt aici, mereu.

Atunci te manifeşti când vrei!

Eu doar sunt, tu manifeşti.

Eu mă manifest pe mine, tu te manifeşti pe tine!

Eu sunt.

Da, dar tu te manifeşti! Când vrei.

Eu sunt. Tu manifeşti.

Nu am cum să te manifest pe tine! Poate tu să mă…

Eu sunt.

Tu mă manifeşti pe mine?

Eu sunt.

Tu eşti cel care mă caută, mă găseşte, mă creează pe mine.

Eu sunt.

Din curtea mea

Ciudat eşti, Doamne!
Uneori mă întreb “ce nu înţeleg?”. Că sigur nu înţeleg eu ceva. Sigur îmi scapă ceva din planul Tău. Ştiu ce-mi scapă: acea parte care nu se potriveşte de nici o culoare cu planul meu. Şi mi-e ciudă uneori. Mi-e ciudă că nu vrei în ruptul capului să laşi şi după mine, măcar puţin, măcar câteodată! Mi-e ciudă apoi, că nu înţeleg planul Tău, să-l pot accepta, ajutată fiind de această înţelegere. Chiar trebuie să accept neînţelegând? De fiecare dată? Nu există un fel de “time out”? Nu există nici o răsuflare a uşurare, măcar câteodată?

Păi, nu există, că nu-ţi poţi alinia orgoliul la planul lui Dumnezeu. De aia nu există. Orgoliul personal nu are cum să înţeleagă şi să accepte planul divin, că nu-i e personal. Şi el doar atâta ştie: al meu. Şi planul lui nu se poate suprapune cu graţie peste planul Tatălui, pentru că nu îi include şi pe ceilalţi. El e un plan mic-mititel, în care nu încape decât atât cât poate el să înţeleagă. E cât o lungime de braţ: de la umăr la gură. În spaţiul ăla nu încape nimeni altcineva.

Şi atunci? Ce soluţie am? Pot doar sa-l dau de-o parte şi să mă fac că nu-l aud. Iar atunci când ţipă prea tare să-i dau o zmetie peste gură şi să îl fac să tacă? Ce rezolv? Oare chiar nu va învăţa niciodată? Chiar e incapabil de mai mult?

Ba, e capabil să crească, să îşi lungească braţul, să facă mai mult loc. Şi atunci vor mai încăpea caţiva, unu-doi. Ba poate să îşi lungească braţul lui chiar destul de mult, până încape în spaţiul lui multă lume, dar asta nu îl va face mai puţin egoist. Vezi tu… vor fi “ai lui”, vor fi “pentru el”, vor fi “ca el”. Îi va selecta cu grijă şi nu vor încăpea în acel spaţiu decât cei care au primit confirmarea că “se potrivesc”.
Va fi mereu o margine, o delimitare a spaţiului “lui”, o închidere ca un gard, ca un zid. Nu va fi niciodată eliberat de bariere.

Vrem să “spargem şabloanele”, să ne “eliberăm de etichetări şi credinţe”, şi nu facem altceva decât să le schimbăm pe unele cu altele. Schimbăm nişte şabloane mici cu unele mai mari, nişte etichete rigide cu unele putin mai permisive, dar nu renunţăm, de fapt la ele. Ne muncim din greu pentru asta şi nu realizăm că doar am mărit spaţiul din jur, că doar am lărgit curtea.
Mă întreb: oare oamenii ar fi capabili să trăiasca afară din “curte”? Sunt convinsă că toţi veti spune un “DAAAAA!!!”, în cor, ca la grădiniţă.
Cu riscul de-a vă şifona din nou, vă voi spune că nu, omul nu e capabil să trăiască în afara curţii. A oricărei curţi. Omul are nevoie de un şablon, de o limitare, de o curte. Că e mare sau mică, nu contează. Omul nu poate exista în afara curţii. Omul încetează să mai fie în afara oricărei îngrădiri.
Nu pot renunţa la orgoliul personal pentru că el este cel care mă ţine aici, între voi, cei mulţi de “eu” pe care îi iubesc.
Pot renunţa la orgoliul personal pentru că voi sunteţi eu, doar că nu prea-mi vine să mă pierd în voi, cel puţin deocamdată.
Îmi sunt personală şi-mi sunteţi personali, atâta cât poate orgoliul meu să cuprindă. Şi-mi sunteţi al naibii de dragi, uneori chiar prea mult, prea incomod şi asta sigur vine din orgoliu, dacă e să luăm de bun că în suflet nimic nu te doare. Că uneori mă doare lipsa voastră, alteori mă doare prezenţa şi nici eu nu mai ştiu ce n-are gust de medicament din iubirea ce v-o port.

Ciudat eşti, Doamne! Şi eu sunt ciudată, ca Tine. Dumnezeu să ne mai înţeleagă pe amândoi!

 

logo-mama-redesign

NumeroAtelier – Încrederea în Sine și Autoaprecierea

facebook_header

Vedem adesea în jurul nostru oameni cărora le lipsește încrederea în ei înșiși. Vedem adesea oameni care nu se apreciază deloc și nici nu primesc aprecierea celor din jurul lor. Nu-și acordă nici un fel de importanță lor… parcă sunt sleiți de puteri, pur și simplu și caută să primească apreciere de alții prin orice căi și mijloace…

Cât de important esti TU in viața ta?

  • Ți se întâmplă adesea să începi o treabă și să n-o duci până la capăt?
  • Reușești să stabilești care sunt realele tale priorități în programul tău?
  • Ai probleme in a-ți sistematiza și organiza timpul sau proiectele?
  • Ți se pare că nu-ți ajunge ziua sau că nu ai energia necesară să duci la îndeplinire tot ce ți-ai propus?
  • Simți că nu ai încredere în tine și asta îți aduce mereu mai multă suferință?

Numerograma natală vorbește clar și precis despre cum se formează încrederea în Sine în fiecare dintre noi și care sunt sferele noastre psiho-fizice din care ne luăm energia autoaprecierii și ne creștem Încrederea în noi înșine.

Poți afla foarte multe despre Linia Încrederii și a Autoaprecierii din Numerograma ta cu ajutorul Numerologiei Practice, la Atelierul de Seară cu Bogdan și Daria, pe 18 noiembrie 2016. De la ora 18:30 până la ora 22:00

Nu ai nevoie de cunoștințe de numerologie pentru a participa, ci doar de voința de a veni acolo.

Fiecare participant va primi Numerograma natală și va descoperi cum să-și crească Încrederea în Sine și să se auto aprecieze mereu mai mult

Locația si alte detalii vor fi comunicate celor ce se inscriu prin email la:

Cu drag,

Daria și Bogdan

DOVLECELUL

Cere-i omului ce n-are.”

Şi dacă are, de ce să-i ceri? Poate că nu vrea să dea, poate că habar n-are că are, poate că trebuie să încetezi să mai ceri. Orice.
Poate că e vremea să-nveţi să nu mai ceri. Puri şi simplu. Să stai cuminţel, ca un dovlecel, s-aştepţi să creşti şi să te coci. Să aştepţi să te ude ploaia, să te hrănească pământul, să te-ncălzeasca soarele. Uite-aşa. Să stai. S-aştepţi.

Păi, stai şi aştepţi.

Ai hotărât să nu ceri nimic. Nici ţie nu-ţi ceri nimic. Totul vine de la sine.
Ce frumos! O lume de dovlecei!

Cade pară mălăiaţă
În gura lui Nătăfleaţă!

Şi ştii care-i distracţia? Că lucrurile continuă să se-ntâmple. Perele continuă să cadă! Da’ stii de ce? Că mai sunt unii care, pe lângă că nu cer nimic de la nimeni, mai şi fac câte ceva. Adică pun în practică ceea ce visează. Aşa, în linişte, fără tam-tam. Cuminţei, acolo, la locul lor, dau din mânuţe şi din căpuşor şi scot la iveală câte o idee, o invenţie sau o inovaţie. Să-ţi fie ţie şi mai comod până stai (să te coci).
E bine, nu?
E frumos, nu-i aşa?
Cum ne-a învăţat pe noi, partidu’?
Eficientizarea Procesului Muncii!
Unii vin cu ideile, alţii le pun în practică.
Unii pun în practică idei, alţii se laudă cu ele.
Unii munceşte, alţii dovleceşte!
Ptiiiii!!! Ce minune de organizaţiune!
Singurul amănunt pe care nu-l cunoaşte dovlecelul, este că furnica va fi aici şi atunci când el, dovlecelul va deveni compost.

dovlecel