D(i)ary, Duminica, 20 Dec.’20

In Ardeal este o vorba: „Nu te uita ce zice, uita-te cine zice”.

Ce mi se pare fascinant este cum omenasii acestui secol se duc la ‘lectii’ de cititi fete, palmi si alte parti anatomice, dar tot nu reusesc sa vada ce e chiar in fata ochilor lor! Fascinant! Pe bune!

O sa imi spui ca nu oricine are ‘capacitatea de a vedea dincolo de aparente’. Pfuuuuiiii! Ba da! ORICINE are aceasta ‘capacitate’, care e la fel de naturala ca mersul pe doua picioare! Nici macar nu e neapatarat o capacitate, cat o functie absolut naturala a fiintei umane! Ca nu se refera la ‘a putea’. Oricine poate. Singura conditie e sa isi scoata gargaunii din cap si sa fie putin atent la reactia din interiorul fiintei sale.

Dar… e foarte adevarat ca bunul simt si vocea Sinelui nu fac doi bani daca nu sunt parafate cu o diploma!

Hai, sa fim sanatosi, ca frica pluteste ca fumul de la combinat, inecand totul in cale.

Servus!

D(i)ary. Sambata, 12 Dec. ’20

Sa fii inspiratie pt altii. Nobil, frumos.

Pana ti se ia sa iti tot vezi ideile pe taraba altora. Au primit-o azi, au livrat-o maine.

Da, Tata, stiu: dreptul de autor e o gogomanie a egoului. Chiar stiu asta, doar ca, uneori, doar uneori mi se apleaca. Ca vin ca vitele la adapat, uitand sa zica un „multam”, fantanii. Si daca n-as stii ca animalele multumesc pt apa, nu le-as pretinde asta nici fratilor mei. „Asteptarile te vor rani”, nu-i asa?

Ce? Credeai ca-s vreo sfanta? Neah! Sunt doar o toanta care mai crede in povesti, in zane si spiridusi si care se straduieste din rasputeri sa-si aminteasca Adevarul: nu exista oameni; doar Dumnezeu.

Servus

D(i)ary, miercuri, 2 Dec.’20

Fiecare traieste intr-un bol. Diferenta e ca unii cred ca bolul e lumea si altii vad unde se termina castronul lor si incepe cel al vecinului. Ma refer la perceptii, bineinteles! Ca doar nu crezi ca sunt adepta diviziunii!?

Ei, bolurile astea nu-s doua la fel. Ca fiecare si-a pus acolo tot ce crede el/ea. Intr-unele e nasol, intr-altele e minunat. Unele tuna si fulgera, altele se rascolesc, ca marea. Intr-unele gasesti ideea de Dumnezeu, intr-altele – nici urma. Normal ca despre astea vreau sa zic! Acuma si tu!

Ma gamdeam numai cum e sa vezi cum o parte din tine te neaga. Nu ma refer la atei! Ei sunt unii din cei mai puternici credinciosi, chiar daca zic altfel! 🤣😂🤣 Ma refer la cei care traiesc complet desprinsi de orice gand despre Dumnezeu, Spirit, Constiinta. Cei care nici macar o fractiune de secunda nu isi indreapta mintea catre ideea ca ar putea fi ceva dincolo de propriul corp. Nici nu stiu cum sa explic! Nu s-au gandit niciodata la nimic altceva. Ei se cred exact si numai ce se vede. Si-atunci, nu au cum sa cuprinda ideea de Unu. Ei sunt unu, tu esti doi s.a.m.d. Si Unul se uita cum o parte din el o ia razna. Si-apoi… stii ce face Unul: se trateaza! Si mira-te lume, se trezeste partea ca-i „bolnava” si se piraie ca n-a avut noroc si ca „vai, steaua mea”. Alo! Aia ce zici tu ca-i boala, e tratamentul lui Unu!

Dar cum sa ii spui asta unei persoane care se crede Una? Cum sa ii spui asta unei persoane care se uita la tine aproape cu mila cand ii spui sa isi revizuiasca relatia cu divinitatea, care vrea sa fuga (la propriu) ori de cate ori pronunti cuvantul „spirit”. Nu ai cum. Te uiti Sus si spui ca ingerasu’: „Da, Doamne, dar dorintele-s dorinte!” P’asta am buctat-o! Next!

Servus.

P.S. a bucta = (ardelenesc) cand calci gresit la jocul sotron