Arhive pe etichete: dardedaria

by

55.

Când omul care se definește prin minte și corp, se consideră nelimitat, atunci se îndreaptă către nebunia egoului. Când omul se definește prin spirit și energie, nu mai simte nevoia să se considere (alt)ceva.

Anunțuri
by

D(i)ary. marți, 17 aprilie ’18

Unii prieteni mă întreabă ‘ce-mi doresc de ziua mea’.

Ce să-mi doresc? Ca tot omul: sârme noi pentru uscatul rufelor, un aragaz cu un cuptor mai bun, colac nou la wc, un preș nou la intrare… să zugrăvesc la vară… să… mna… ca omul.

Despre asta vrei să vorbim? Ce-mi doresc?

Mai bine vorbim despre ce este. Despre starea de fapt. Anul trecut a fost special. Anul ăsta e special. Fiecare aniversare e specială. Nu pentru că ‘e ziua mea’, că nu-i a mea. N-am dobândit-o în nici un fel. Ce e cu ziua asta, de fapt? Oamenii își sărbătoresc nașterea, adică venirea în existența asta materială. Așa, și? Care-i treaba? Chiar ai de sărbătorit momentul în care ai venit să îți plătești ‘facturile’? Chiar ai de sărbătorit coborârea din Rai? Nu comentez. Știu că nu-ți place ce spun. Nu-ți cade bine.

Ce e ziua nașterii? Ne obișnuim să sărbătorim începutul, ca la revelion, dar ziua de naștere e, mai întâi, o încheiere. Abia a doua zi poți sărbători începutul. Ziua de naștere semnifică încheierea unui an, a unui ciclu. De aia se spune că ‘ai implinit’. Adică l-ai împlinit/întregit/încheiat. Dacă ești atent, copilul împlinește 1 an de la naștere. Adică s-a scurs un an de când a venit aici. Deci, ziua asta semnifică încheierea unor ani de când am venit în manifestare aici. Abia de mâine încep un nou an.

Ziua de naștere e o perioadă – punte, o zonă de trecere. Dacă nu îți acorzi șansa de a sorta și deșerta bagajul adunat, ai toate șansele să îl cari cu tine peste punte și, în anul ce vine n-o să înțelegi ce-i cu atâta greutate pe capul tău.

Eu consider ziua de naștere un bun prilej de auto-observare și auto-redefinire, reafirmare a propriei persoane.

Așa că, de ziua mea, îmi doresc de fapt, o sită. Să cern tot ce e de cernut, să las în urmă tot ce e de lăsat, să pot trece podul cu un bagaj mai ușor (că, deh, de la o vârstă e mai greu cu căratul). Și îmi mai doresc ceva: curaj să fiu ce sunt, încredere în Cei de Sus și 1000 de ani pace.

Pace și Lumină!

 

by

Puterea Clipei Conştiente

Viaţa este alcătuită din momente. Uneori considerăm că importanţa unui moment este determinată de anumite situaţii, dar gândind astfel, cedăm puterea asupra propriei noastre vieţi altor persoane sau unor factori exteriori. În consecinţă, ajungem să trăim o viaţă de împrumut, o viaţă aflată sub semnul dependenţei. Ne plângem că viaţa este monotonă, că nu ne aduce nici un fel de satisfacţie, dând vina pe sistem, profesie, serviciu, familie şi câte şi mai câte.

Pentru a deveni din nou stăpâni ai propriei vieţi, este necesar să conştientizăm existenţa propriei persoane, a propriei perspective în fiecare clipă şi a mecanismelor ce ne îndepărtează de noi înşine.
Aducând conştienţa în fiecare moment al zilei, suntem mai prezenti şi astfel, ne recâştigăm puterea asupra propriei persoane, a propriilor decizii, a propriei vieţi!

În acest workshop vom parcurge momentele importante ale zilei, descoperind împreună acele şabloane care ne îndepărtează de propria putere şi vom învăţa cum să folosim conştienţa, cum să devenim pe de-a-ntregul prezenţi în fiecare clipă, în orice loc şi în orice situaţie ne-am afla.
Astfel vom fi cât mai mult în contact cu propria noastră esenţă, trăind ca suverani ai propriei vieţi.
Din toată experienţa mea am adunat un set de tehnici simple, uşor de pus în practică, pentru a veni în ajutorul celor care îşi doresc să fie prezenţi în viaţa lor, puternici şi independenţi.

Stă în puterea noastră să aducem sclipire fiecărei zile, să înnobilăm fiecare moment din viaţa noastră. Devenind observatori conştienţi ai propriei persoane şi ai perspectivei din care privim tot ce ne înconjoară, putem descoperi această mare putere de a modela realitatea, de a fi co-creatori. Suntem mereu la distanţă de o decizie de povestea minunată a propriei vieţi.
Ce-ar fi să facem acest pas? Cum ar fi dacă am şti că putem transforma absolut totul în viaţa noastră, pornind de la o decizie simplă: prezenţa conştientă?
Vă aştept să petrecem o zi în Prezent!

Când?
Duminică, 22 Aprilie 2018

11:00 – 19:00
(cu pauze de cafea şi pauză de prânz)

Unde?
Bucureşti
Kara Therapy

Cât?
240 lei – pentru cei ce se înscriu până  în 10 Aprilie (inclusiv)
300 lei – pentru cei ce se înscriu după această dată

Înscrieri şi alte detalii la: workshop.dardedaria@gmail.com

Notă importantă: LOCURI LIMITATE!

 

Foto: Christian Lung Photography

Afiş: Irina Maria Ganescu

by

D(i)ary. sâmbătă, 31 martie ’18

N-am vorbit cam de mult, nu-i așa? Am fost puțin ocupată cu… observatul.

Acum sunt pe fugă, dar voi încerca să scriu două vorbe.

Poate că ai observat și tu că schimbările majore din viață se petrec întotdeauna parcă în secret. E fascinant să observi cum azi ești cineva și mâine ești altcineva și nu se vede nimic în exterior. Doar tu vezi exteriorul cu totul diferit. Câte unii mai observă: “ai schimbat ceva la tine?”, “ești ok?”, “parcă e ceva diferit!”. Nu prea ai ce să le spui pentru că nici tu nu prea știi exact ce și cum s-a transformat. Știi doar că ești altfel, altcineva și asta pentru că nu tu transformi, ci înțelegerile, acceptările, toate procesele prin care ai trecut în ultima perioadă lucrează în tine.

Eu, cea care observă, nu sunt și, totuși, sunt cea care se transformă. O observ transformându-se fără să mă afecteze în nici un fel, dar simt în mine atât frământarea, cât și transformarea. Cu cât ea e mai liberă, cu atât sunt eu mai eliberată. De rigori, de limitarea de a fi într-un fel, de ‘comportament adecvat’, de ‘filozofie de viață’ sau ‘ce se cade’.

Rigorile unei societăți sunt absolut necesare și benefice! Regulile morale sunt absolut necesare și benefice! ATÂTA VREME CÂT INDIVIDUL ARE NEVOIE DE O REGULĂ EXTERIOARĂ LUI PENTRU A RESPECTA CREAȚIA.

Am mai scris despre bun-simț și nu mă voi repeta. Vor exista mereu entități care vor avea nevoie de reguli impuse din exterior, ba chiar de ele însele, pentru a se struni, pentru a se corecta, pentru a-și limita pornirile egoiste și posesive. Atunci când înțelegerea asimilată devine naturală, când ce ai învățat, ai experimentat și ai interiorizat, aceste reguli nu-ți mai sunt de nici un folos. Sigur că poți fi confundat cu un libertin care nu dorește pur și simplu să se supună regulilor. Diferența între a nu avea nevoie și a nu dori este subtilă, iar cei care se simt bine ‘sub reguli’, nu o vor putea observa niciodată.

De aceea nesimțiții vor fi confundați cu frumoșii liberi ai acestei lumi, pe când aceștia din urmă vor fi acuzați mereu de nesimțire, nepăsare sau pur și simplu ne-bunie.