34.

Tot ce ai de făcut este să fii.

Să fii tu
Nu gândurile sau emoţiile tale, nu proiecţiile altora sau părerile lor despre tine. Nu aşteptările tale sau ale lor.

Să fii sincer
Să cunoşti şi să manifeşti adevărata ta natură, nu programele străine de ceea ce eşti tu, cu adevărat.

Să fii prezent
Să fii mereu conectat cu timpul universal, ACUM. Să fii conştient de infinitatea clipei şi de iluzia orei. Să alegi în armonie cu starea prezentă, neîngrădit fiind de frică.

Să fii liniştit
Să renunţi la vâltoarea minţii, aşezându-te în locul liniştit al Sinelui.

Să fii încredinţat
Să pui în palmele sufletului tău orice dorinţă, orice idee, ştiind că răspunsul la întrebările “cum?”, “când?” şi “de ce?” va veni de la El, “atunci când”, “în felul” şi “dacă” va fi necesar.

Să fii împăcat
Sa aştepţi fără a aştepta, să oferi fără nevoia de a primi, să observi fără a judeca. Să ştii.

Să fii eliberat
Să-L manifeşti pe Eu Sunt – liber, neataşat de sabloane, în deplina sa Libertate, Putere şi Lumină.

Anunțuri

TRĂIRE / EMOŢIE

A trăi – trăire pură

Sufletul e pregătit sa trăiască trăiri. Asta şi-a dorit când a venit în manifestare.
Ce nu-şi doreste el este să trăiască emoţii. Nici nu are cum să le trăiască! Pentru că emoţiile sunt efectul trăirilor traduse de minte prin prisma propriei limitări, sunt efectul părerii minţii despre trăiri.
Trăirea este experienţa curată, simplă, prin care sufletul îşi doreşte să treacă. Experienţă ce nu are nevoie de definire, de etichetare.
Dar mintea are propria ei părere despre trăirea în cauză şi-ncepe să mestece şi să amestece, până ce creează o întreagă filozofie pe tema trăirii, până ce îngroapă bine trăirea sub un maldăr de păreri şi gânduri, de nici nu mai ştii de unde a pornit. De ce?
Pentru că mintea vine din ego şi vrea să aibă o părere, vrea să aibă dreptate. Pentru că mintea nu vrea să fie la unison cu alte minţi, vrea să fie altfel, mai cu moţ. Pentru că mintea transformă diversitatea unităţii în diferenţă.
Albul meu e mai alb, susul meu e mai sus, mai jos sau mai la dreapta decât susul tău, iar realitatea mea… e-hei… e mai reală, mai adevărată decât realitatea ta.
Despică firul în atâtea alte fire, încât rândunica devine păun!
Şi astfel ajungem să considerăm emoţiile ca bunul nostru de preţ. Le şlefuim, le îngrijim şi le hrănim, până le dăm control total asupra vieţii noastre.
Întărim această iluzie, bazându-ne pe sfaturile înţeleptilor, care ne spun să acţionăm şi să trăim în inimă. Dar emoţiile nu-si au locul în inimă! Ele sunt creaţiile minţii! De fapt, emoţiile nu au nici un loc, pentru că sunt iluzii! Sunt doar un efect al gândurilor şi părerilor!
În inimă veţi găsi doar trăiri. Simple şi clare trăiri.
Când veţi reuşi să stingeţi focul mistuitor al emoţiilor, când nu veţi mai permite minţii să emită păreri despre experienţele voastre, atunci veţi gusta din realitatea trăirilor, ce nu lasă urme, nu leagă, nu separă, nu mistuie, nu obosesc, nu ofilesc.
Atunci nu veţi exista, veţi TRĂI.

Inside-Out

33. (acceptare)

Ai învăţat că înlăuntrul tău vei găsi pacea şi echilibrul, deci – fericirea.
Frumos.
Nu-ţi spune nimeni, aşa că-ţi voi spune eu.
Intrând cu onestitate pe uşa tainică a fiinţei tale, vei întâlni o amestecătură de grandios şi minuscul, minunat şi hidos. Vei fi stăpân şi sclav, generos şi avar, sincer şi ultimul mincinos. Totul deodată, totul la un loc.
Te vei simţi liber şi încătuşat pe vecie. Totul şi nimicul te vor elibera şi sugruma, extinde şi strivi, de n-ai să mai ştii cine şi cum eşti. Vei trece de la starea de-nălţare sublimă, la căderi infernale, de la iubire la ură, de la pace la frământări distrugătoare. Vei găsi în tine îngeri feerici şi demoni devoratori de suflete, lunima va fi mistuită în întunericul absolut, ca în el să descoperi, mai apoi, Lumina.
Ce-i de făcut? Nimic.
Acesta eşti tu, omul meu drag.
Eşti totul şi nimic. Eşti vital de important în Univers şi totdată nu însemni mai mult decât un fir de praf.
Singura stare corectă e acceptarea şi pentru asta trebuie să muncesti ca un ocnaş. E singura comoară pe care o ai de dezgropat.
Acceptă că eşti şi nu eşti ce eşti sau că doar ţi se pare.
Acceptă că totul e adevărat şi fals în acelaşi timp.
Acceptă infinitatea de a fi orice, oricum.
Acceptă.

DAR DE 8MARTIE PENTRU BĂRBAT

Când te iubeşte o femeie, habar n-ai.
Pentru că femeia te iubeşte în toate felurile, atât de diferit încât nu mai înţelegi nimic.
Pentru că femeia te iubeşte în toate felurile în care ai putea fi iubit.
Pe unele le recunoşti: de la mamă, de la soră, de la prietenă sau de la amantă. Dar mai sunt o sumedenie de feluri pe care nu le-ai întâlnit, cu care nu eşti obişnuit, pe care nu le pătrunzi. De aceea le confunzi cu altceva: cu toane, cu spaime, cu romantisme siropoase, cu încăpăţânări, ba chiar cu egoism.
Dar eu îţi spun: habar n-ai.
Nu ai habar pentru că nu îţi trece prin cap că acea femeie te iubeşte altfel decât poti cuprinde.
Te iubeşte cu lacrima, cu degetele, cu gândul şi cu părul.
Te iubeşte cu ceva mai mult decât cuvântul, fapta sau corpul; te iubeşte cu fiinţa ei, cu fiirea ei. Şi fiirea asta, a ei cuprinde Pământul şi Cerul. Fiinţa ei nu e doar cea pe care o vezi în dreapta ta.
Când stai în faţa ei, stai în faţa Lumii.
Când o strângi în braţe, te contopeşti cu Începutul.
Când o faci sa plângă, toată tristeţea lumii se-aruncă spre tine în lacrimile ei. Iar când o bucuri, tămăduieşti toate rănile acestei lumi.
Da. Femeia pretinde. Femeia cere.
Îţi cere să fii stâlp, nu vânt.
Îţi cere să fii munte, nu pulbere.
Îţi cere să fii balsam, nu sabie.
Şi-atunci când îţi cere să fii sabie, este pentru că are nevoie ca tu să-ţi tai lanţurile care te ţin în colb.
Pentru tine le cere.
Şi dacă toate acestea nu le poţi, le va putea ea.
Doar că atunci nu mai poate să fie acea femeie. N-o mai cânta, n-o mai admira, nu-i mai aştepta iubirea.
E ocupată cu împlinitul faptelor tale.
love song between earth and sky

imagine: http://www.celesteprize.com/artwork/ido:189174/