31. 1. 2018

question mark

Cât aplici în fapt din filozofia ta de viață?

Anunțuri

Cine-i Domnul? Cine-i Doamna?

Fiecare eveniment major este un semnal de atenționare, o îmboldire sau o ghidare / strunire din partea Cerului. Altfel n-ar exista.

Întrebarea “ce am de înțeles din asta” este superficială, pusă din spațiul comod al minții. Nu înțelegi nimic pentru că habar nu ai care e imaginea de ansamblu. Nu ai de înțeles nimic pentru că nu asta e tema existenței omului în această dimensiune. Tema noastră e una singură: realizarea Unirii cu Conștiința Unică (unicul unic, despre care v-am mai scris).

Bineînțeles că o să săra unu’-doi să întrebe: “si cum se realizează unirea asta?”. Nu se realizează prin nici o tehnică, prin nici un procedeu. “Cum” nu-și află locul aici. Am putea să ne apropiem întrebând ‘când’, dar nu legat de timp, ci ca situație/moment în care se îndeplinesc anumite condiții. Și atunci răsare natural expresia ‘dacă’. ‘Cum’ și ‘când’ se autoelimină ca de obicei. Nu sunt la noi, ci la Domnul.

Cine-i Domnul? Asta înțelegem în momentul acela, despre care vorbim. Atunci facem cunoștință și cu Domnul, și cu Doamna, și cu toată Conștiința Creației. Iar acel moment se-ntâmpla ‘DACĂ’.

Dacă ce?
Dacă… aici ar veni expresii de genul ‘îti extinzi/înalți constiinta’. Extinzi și întalti ce vrei tu, dar nu conștiința. Habar n-ai ce-i aia. Crezi că e ce-ți explică mintea ta că este? Poți să mai crezi o dată.

Da, conștiința omului se lărgește, se înalță, se expandează, se… ce vrea Dumnezeu să ‘se’, pentru că totul e doar conștiință.

Nimic din ce crezi, din ce ți-e drag, prețios, important, nu există. Am mai zis-o și p’asta în jumătatea mea de carte (și nu doar acolo). Nu intru în detalii aici.

Ziceam: conștiința se înalță, sigur că da, dar nu cu înălțătorul, nu cu cricul, nu-i poți sufla… ca la broască.

Poți să crezi că-ți înalți conștiința citind texte sacre, ascultând mantre sau practicând tehnici. Nu se va-ntâmpla nici o elevare reală.

Elevarea conștiintei nu se poate întâmpla decât dacă orgoliul tău se dă la o parte; dacă tu te dai la o parte și faci loc. Până când vei considera că tu faci, tu evoluezi, tu înveți, tu…, tu…, tu…, conștiința ta va fi sub nivelul conștiintei pisicii care-mi doarme în poală acum. Cu cât vei munci mai asiduu la ‘elevarea propriei conștiințe’, nu vei face decât să îți umfli penele și să rătăcești drumul către casă.

Fiecare milimetru pe care îl parcurgi pe calea ‘elevării conștiinței’ sau ‘evoluției spirituale’ (oh, despre expresia asta o să mai vorbim!) e necesar să fie susținut de / bazat pe / îmbunătățit cu SMERENIE.

Nu-ți imagina că smerenia e așa, o sclifosită mieroasă, lipsită de orice strălucire, putere sau vrere, că e acea stare în care te autoumilești de dragul de-a te da smerit (sfânt). Nu. E a ține mereu în minte (da, chiar a-ți obliga mintea să înghită asta) că nu ești cu nimic mai de preț decât oricare seamăn al tău. De ce? Pentru că Universul are nevoie de fiecare, exact acolo și așa cum este.

Bun! Crezi că despre asta e vorba?

Totul e minunat și fantastic până aici, unde discutăm filozofii și ne dăm deștepți. Vii la workshop, te simți deștept, atitudinea mea te face să te simți interesant, special și important. Asta durează 2-3 zile. Și “vine viața peste tine”. Așa spunem, nu? Dăm vina pe biata viață!

Peste noi nu vine viața pentru că viața e în noi și noi suntem în ea. Noi suntem viața.

Peste noi vine nepătrunderea pe deplin, ne-lucrarea, ne-vroirea, neîncrederea și alte ‘ne’ din astea.

Peste noi vine neînțelegerea principiului Karmei și al Liberului Arbitru, din care neînțelegere ies la iveală o sumedenie de obrăznicii pe care le comitem.

Peste noi vine suficiența și lenea, și teama de a recunoaște și de a accepta imperfecțiunea.

Nu, n-am să fac o încheiere la articolul ăsta. Te las pe tine să-l închei, cu ce concluzie simți că ți se potrivește. Îți dau doar un indiciu: poți fi deștept sau sincer.

logo-mama-redesign