Terapia DAR sau Reflexo Energetic

Ideea a venit prin Ghidul meu, ca o confirmare la o problemă/întrebare cu care mă confruntam de vreo 10 ani: cum aș putea aprofunda tehnica reflexoterapiei, în așa fel încât să ajung mai aproape de cauza afecțiunilor și cum aș putea elimina disconfortul pacientului, pentru ca mintea lui să nu mai blocheze procesul tămăduirii?

Dar să îți spun povestea de la început.

În 2007 am terminat cursurile unei școli de masaj, axându-mă pe partea terapeutică (reflexoterapie și masaj terapeutic). De la început m-am gândit că sunt anumite aspecte pe care aș simți să le elimin: durerea în anumite puncte; disconfortul reacțiilor de curățare ale organismului, de după anumite ședințe; îndepărtarea efectului, dar nu și a cauzei. Știu că s-au scris o sumedenie de cărți despre asta, dar pentru mine, singura valabilă este experiența directă, personală.

Am continuat să practic, dar cu intermitențe. Mă sâcâia mereu gândul că, în momentul în care pacientul simte durere, mintea lui se agață de acest aspect neplăcut, blocând acceptarea tămăduirii. Pe lângă asta, vedeam clar că, degeaba amelioram sau chiar înlăturam o problemă fiziologică, ea reapărea.

Încurajată de fratele meu, am ales să caut mai profund, să încerc să simt, să înțeleg care sunt problemele, de fapt, de unde vin ele și cum aș putea ajuta cu adevărat. Bineînțeles că primele încercări au fost un fiasco. Mă bazam pe ce știam din anatomie și fiziologie și îmi pusesem în cap ‘să văd cu mâinile’. Mi se părea o chestie ‘uau!’ și aproape că îmi făcusem un țel din asta. Pe fratele meu îl bombardam cu întrebări de genul ‘cum?’ sau ‘ce trebuie să fac?’. Eram convinsă că el, fiind tămăduitor, mă va putea învăța ‘cum să văd energia’. Pe scurt, voiam să fiu ca el, să fac ce face el.

Am muncit mult cu încăpățânarea mea până m-am lămurit: fiecare cu drumul lui. Grația Divină se manifestă altfel prin fiecare, iar capacitatea de a tămădui este o consecință a evoluției personale, dacă ți-e dat și acest aspect, dacă ființa ta are în ‘program’ asta, nu un țel în sine.

A tămădui vine în ungurescul ‘támasztani’, care înseamnă ‘a sprijini’, ‘a ajuta’, deci nu ‘a vindeca’. Poți ajuta atunci când tu nu mai ești (atât de) neajutorat. Altfel, orbul îl conduce pe orb.

Așa că, am lăsat de-o parte tot ce am învățat în legătură cu terapia și m-am concentrat pe cunoașterea omului.

În copilărie, un medic bătrân mi-a spus: ‘dacă nu poți diagnostica pacientul, măcar în linii mari, de când intră în cabinet până ajunge la scaun, atunci nu ești medic’. Eu nu sunt medic, dar am înțeles cât de important este să cunoști omul care vine la terapie.

Toate problemele și disfuncțiile fiziologice își au rădăcina în planul emoțional. Toate dizarmoniile din planul emoțional își au rădăcina într-un punct dizarmonic din planul mental. De aceea, tămăduirea nu poate fi doar responsabilitatea terapeutului. E un  proces în care se angajează atât el, cât și pacientul.

Am acumulat experiență în numerologie, astrologie, consiliere și am cerut ghidare Sus. Am trecut prin câteva perioade de curățare, pe care, la început, nu le-am înțeles. După fiecare astfel de perioadă, primeam încă un ajutor, mai multă înțelegere și claritate. Ședințele de terapie s-au modificat în timp și continuă să se modifice, devenind mult mai mult și mai frumos decat mi-am propus la început.

Acum nu mă mai încred doar în ce am învățat, în ce știu eu, nici măcar în înțelegerea dobândită până acum, pentru că, oricând Ghizii pot aduce cunoștințe noi, pot oferi noi înțelegeri. Mă las călăuzită, punând în folosul pacientului tot ceea ce sunt.

Îi spun Terapie DAR pentru că e mai mult decât o terapie. E un dar pe care Cerul ni-l face și ție, și mie.

O întâlnire cu mine este, de fapt, o întâlnire cu tine. Eu sunt doar un mijlocitor, un canal de comunicare. Cine cu cine comunică? Păi, organele și sistemele din organismul tău îmi pot atrage atenția asupra unor nemulțumiri de-ale lor (ce? credeai că n-au personalitate?), Ghizii tăi sau ai mei îmi pot oferi informații despre aspecte asupra cărora e nevoie să îți pui atenția, poți să ai și tu înțelegeri, să primești mesaje sau să trăiești anumite experiențe emoționale pe care le-ai blocat în trecut. Pe scurt, orice e posibil pentru că nu îngrădim nimic. Primim tot ce este și tot ce putem fi, cu recunoștință.

Ce ofer eu:

–              Consiliere

–              Informații și mesaje din partea Ghizilor și a Îngerilor (dacă ei decid asta)

–              Terapie energetică – subtilă, profundă, fără contraindicații sau reacții adverse

–              Stabilesc o punte de comunicare cu organismul tău pentru ca el să îmi poată spune de unde vin problemele și disfuncțiile pe care le întâmpină

–              Un spațiu curat și sigur d.p.d.v. energetic, în care mă voi strădui să îți creez toate condițiile pentru ca tu să te poți relaxa și deschide

Ce am nevoie de la tine:

–              Dorința autentică de a permite această experiență

–              Curiozitate și minte deschisă

–              Să te programezi și să îți respecți programarea

–              Să-ți dai voie să te relaxezi și să primești toată Dragostea și Adevărul, cu Recunoștință (D.A.R.)

 

Pentru programări și alte amănunte, mă poți suna:

0744996576 / 0722196606

Pace și Lumină!

logo-mama-redesign

D(i)ary, sambata, 3 Apr. ’21

Timp de aproape 15 ani am bantuit spitalele de copii, ca o fantoma a ce ar fi putut sa fie. Cel mai frecvent am fost intrebata daca nu mi-e greu. Nu mi-a fost. Reactia mea la boala/suferinta a fost intotdeauna putin mai altfel, poate putin ciudata pentru cei din jur. Dar nu despre boala vreau sa-ti vorbesc azi, chiar daca stiu ca e un subiect la moda.

Fotografia asta mi-a facut-o Dragos Boldea, in 2013. Pe vremea aceea inca ma cautam si inca nu ma acceptam cu toate ale mele. Inca imi doream sa fiu intr-un fel, in acel fel in care credeam c-ar trebui sa fiu, astfel incat sa fiu acceptata, placuta, iubita s.a.m.d. Inca ma temeam de puterea din mine si o lasam sa iasa fasaita, ca prin supapa de la o oala sub presiune. Dar tot in acel an am descoperit dopul si am decis sa renunt la el.

Daca as fi fost mai desteapta decat sunt, as fi renuntat dintr-o data, dar nu asa s-a intamplat. I-am dat drumul putin cate putin, cat imi permitea curajul care abia inmugurea. Am invatat sa ma recunosc cu totul si sa nu ma mai judec pentru ceea ce sunt. Azi ma auzi spunandu-ti ca ai nevoie sa fii onest cu tine, ca ai nevoie sa te accepti cu toate ale tale si, poate, uneori ti se pare imposibil sau ca ma dau desteapta. Iti scriu aceste randuri tocmai pentru a-ti aminti ca nu vorbesc „din carti”, ca n-am invatat asta la seminarii sau cursuri, ci „in focul bataliei”, luand existenta in piept si-n gura, insangerandu-mi genunchii si invinetindu-mi ochii. Si nu-mi doresc pentru tine decat sa nu ai nevoie de acelasi tratament. (Stii ca-s o optimista tampa, care nadajduieste la ce e mai bun pentru tine.)

Valoarea a ce-ti pot oferi vine chiar din acest fapt: unde esti – am fost si eu, si uneori mai sunt; prin ce treci – am trecut si eu, si uneori ma lupt cu aceiasi demoni. Nu vreau sa te invat nimic. Vreau doar sa te tin de mana, sa iti fiu alaturi, daca tu consideri ca ai nevoie de asta. Daca poti invata ceva de la mine, iti pun la dispozitie toata viata mea, cu toate experientele prin care am trecut. Eu sunt singurul material didactic pe care il folosesc. Intelegerile pe care le-am dobandit prin gratia Cerului, ti le pun la indemana.

Daca te intrebi ce-mi veni, raspunsul e simplu: In ultimele zile au venit care mine oameni care sunt in acelasi moment al vietii in care eram eu in 2013. E un moment dificil, provocator, zi-i cum vrei. E total inconfortabil, total necesar si total benefic si minunat! Toate astea la gramada, exact cum sunt si cei care trec prin el. Ii vad cum se muncesc si se lupta, cum ii doare a naibii de tare, cum ii intoarce pe dos si ii framanta si stiu ce va iesi la final. Eu numesc acest moment, „momentul creuzet”. E unul dintre cele mai grele momente din viata si cel mai valoros. Rezultatul final este unul absolut miraculos! Singura conditie este sa ai incredere in proces si sa lasi sa ti se intample, sa nu refuzi darul ascuns pentru ca acel dar esti chiar TU. Cel ce ai fost si vei fi intotdeauna, cel ce asteapta de mult timp sa se manifeste.

Nu va fi ultimul. Stiu ca nu vrei sa auzi asta, acum. Dar cele ce vor urma nu vor mai fi atat de dureroase pentru ca deja vei avea alta intelegere asupra existentei, asupra propriei tale fiinte.

Pana atunci, vezi-ti de tine si de creuzetul tau, recunoaste ce te doare, da-ti voie sa fii si sa traiesti din plin starea, cu increderea ca cel care esti, nu e niciodata singur, nu e niciodata neputincios.

Daca ai nevoie de un umar, un ceai sau o vorba, eu sunt aici.

Servus!

D(i)ary, miercuri, 10 mar. ’21

Ieri n-am primit mucenici, ci coliva. Mi se pare potrivit. De fapt, ar trebui sa impartim coliva in mai toate sarbatorile cu nume de sfinti, din calendar, pentru ca mai toate sunt comemorari. Ne-am obisnuit sa zicem „la multi ani, Gheorghe!” si am uitat ca ziua respectiva comemoreaza sacrificiul lui in numele credintei. Sa nu cumva sa crezi ca mi-as dori sa vad oamenii intinsi pe jos de tristete, c-a murit Gheorghe, din iubire pentru Christos! (Nici Christosul nu s-ar bucura la un asemenea peisaj.) M-ar bucura, insa, sa stim ce ‘sarbatorim’. De ce sacrificiul acestor oameni a devenit motiv de sarbatoare si-a fost mentionat in calendarul bisericesc? Relax! N-o sa-ti tin lectie de religie. Sau poate ca o sa-ti tin, dar nu cum crezi.

Hai sa ne intoarcem la martirii nostri. (daca n-ai stiut, mucenic = martir). Crezi ca erau fanatici? Mai, nu i-am cunoscut personal. Probabil ca unii dintre ei dadeau semne. :))) Daca te coafeaza, poti sa-i consideri asa. Eu, insa, nu asa ii vad. Ii vad oameni onesti. Asta mi-i drag la ei. Sunt acei oameni care nu s-au mintit nici atunci cand le-au fost amenintate integritatea corporala si viata . Sunt acei oameni care s-au tinunt de convingerile lor ca orbul de bata, indiferent de situatia exterioara. Iti suna cunoscut? Daca esti nascut dupa ’90, habar nu ai despre ce vorbesc. Neah, poate nici daca esti nascut inaite. Iti spun eu: detinutii politici. Ei sunt cei martirizati pentru ca nu au renuntat la convingerea ca Dumnezeu exista. Asta e rezumatul puscariilor comuniste: „Dumnezeu exista! / BAM! un bulan in dinti”; „Dumnezeu exista! / BAM! o cazma in ceafa!”

Dar! Azi nu despre detinutii politici vreau sa vorbim, ci despre ‘martiriu’ in general. I-am mentionat doar pentru a te ajuta sa vezi ca martiriul nu e o chestie care s-a intamplat acum o mie de ani si acum nu mai e cazul sa se-ntample. Si nici macar despre moarte sau chin nu vreau sa vorbesc. Bizar, nu?

Vreau sa-ti aduc in atentie acele momente in care Universul intreaba „esti sigur?”. Acele momente in care esti pus in fata unei alegeri: sa te tii de valorile morale pe care le-ai enuntat ca fiind importante sau sa te dai dupa visini, doar pentru a fi acceptat in societate. Si aceste momente vin ciclic in viata noastra. Sunt ca un fel de teste, ca un fel de bilant.

Un astfel de moment parcurgem acum. Da, ieri i-am onorat pe cei patruzeci de Mucenici (fiecare cum s-a priceput), dar, in plus, vine si Luna Noua de sambata. Tot ieri au venit catre mine persoane cu aceasta tema: „ce e mai important pentru mine: integrarea in turma sau valorile morale pe care am decis sa le onorez?”

Asa ca, e cazul sa-ti spun. Orice alegi, e ok pentru ca e decizia ta. Universul va livra in consecinta. Doar ca efectele alegerii tale vor crea realitatea pe care o vei trai pana la urmatorul moment de alegere. S-ar putea ca acel moment sa vina curand (si-atunci chiar ai bafta) sau s-ar putea sa vina spre sfarsitul existentei tale. Atunci va fi cam ca pentru musca din gura calului: „prea tarziu”. Nu-i stres. Mai vii o data si poate atunci vei alege altfel. Poate. Sau poate ca alegi sa nu alegi, ci lasi ‘sa se-ntample’. Si asta e ok. Fiecare cu firea si stilul lui. Unii ies cu pieptul in fata si afirma, altii se fac mici si asteapta sa treaca furtuna. Doar ca, uneori, Universul te scoate din gaoacea in care te-ai ascuns si te intreaba bland: „cum ramane cu valorile tale? cum ramane cu ce ai decis?” Atunci n-ai incotro si raspunzi. Nu cu vorbe, nu cu fapte. Cu inima. Ce simti in acel moment va raspunde pentru tine. Credinta ta va raspunde pentru tine. Puterea convingerii tale va raspunde in locul gurii tale. Acela este momentul tau de martiriu, clipa in care sacrifici ceva pentru altceva in care crezi cu tarie.

E un moment bun, tare bun sa-ti faci ordine-n convingeri si sa decizi ce tii si ce lasi sa se duca. Sfatul meu este sa renunti la ce ti-e drag si sa tii ce iubesti.

Martiriu fericit!

D(i)ary, luni, 1 mar. ’21

AN NOU FERICIT! 😊

(Poate te-ai obisnuit deja sau poate habar nu ai: eu sarbatoresc azi, inceputul anului.)

Am realizat ca multa lume crede despre mine ca sunt doar „crosetatoare”. Acum cativa ani, oamenii ma vedeau doar „papusar”, „actrita” sau „clovn”. Depinde ce li se parea lor mai interesant sau mai inofensiv. Nu aceasta diferenta de perspectiva vreau s-o discut cu tine. Stim ca ceea ce vad altii la noi, tine de ei. Mergan pe aceasta linie de gandire, ma intreb: exista reo modalitate prin care sa poti influenta perceptia celor din jur? Si nu ma refer la un nivel superficial.

Da, poti sa le spui: „nu sunt doar atat!” Am facut asta si reactia a fost un fel de ciorba sleita. Cel mult ceva de genul „da, stiu, dar eu asa te vad”. Asta a fost minunat de profund!

Am observat ca, daca vrei sa scapi de o eticheta, e nevoie sa intrerupi acea activitate (cel putin pentru ochii lumii). Le e greu, frate, sa priceapa ca, oricat de putin te-ar deranja o eticheta sau alta, NU ESTI DOAR ATAT! Nu toata lumea se naste si moare cizmar! (Tot respectul pentru cizmar!)

Cu cat viziunea despre existenta e mai limitata, cu atat perspectiva asupra vietii profeionale e si ea cimentata. Logic.

Hai sa scurtam coada la vulpe!

Nu sunt actrita, papusar, clovn, crosetatoare, profa, numerolog, astrolog, cantatoare, sfatuitoare sau teraput. NU sunt nici una din astea! Toate astea sunt doar manifestari ale mele. Mai simplu pentru minte: sunt servicii catre populatie. E mai clar?

De cand ma stiu (chiar inainte de tura asta), am activat in domeniul „prestari servicii catre populatie”. Nici nu stiu altceva, altfel. (poate de-asta sunt o pacoste cand am de-a face cu prestatorii de servicii :))) )

Si acum o sa spun ceva care o sa-ti sune scandalos de obraznic. Ready?

Nu-ti pot arata tot ceea ce sunt pentru ca nu m-ai cuprinde.

HO!!! Nu sari! Nu ma dau mare! Nu e vorba doar despre mine!

Aceasta este realitatea fiintei umane! Adica e vorba despre noi, toti! Si despre tine!

Daca vrei, hai sa fie asta tema de studiu pentru noul an. Propune-ti sa intelegi despre tine cat poti de mult. Recunoaste cine esti, cu toate ale tale. Hai la intalnire cu tine, hai sa aratm lumii, cine esti de fapt! Eu, una, asta am in plan: sa te dezvelesc, sa te arat lumii (si tie) exact asa cum esti, in toata splendoarea si maretia!

Ajustarea piciorului dupa pantof nu se potriveste vreomurilor pe care le traim.

Asadar, daca accepti provocarea si crezi ca te pot ajuta, cauta-ma. Pana atunci, iti las aici un descantec/binecuvantare de An Nou.

Apa noua
De roua
Apa veche
Pereche
Apa alba
Salba
Apa neagra
Sa treaca
Vantul sa sufle
Sa-l ia, sa-l usuce!
De dor sa nu stie
De bine sa suie!

D(i)ary. Joi, 21 Ian.’21

Vorbeam ieri, intr-o intalnire despre „a iubi”.

Doamne, iti multumesc pentru limba Romana, ca avem atatea feluri de a exprima emotii, traiti, stari! Pot sa fac diferenta intre iubire si dragoste. Astfel, mi-e mai usor sa explic cum e sa iubesti si cum e sa indragesti.

Toata trupa se gandeste la amor? La cuplu? 😂🤣

Oi-vei!!! (Cum ar zice rudele mele de origine incerta)

Relatiile intime sunt, probabil, cele mai importante, cele despre care se discuta cel mai mult si despre care, de fapt se spune cel mai putin. Si, o sa razi, dar la sectorul „relatii intime” intra si relatia cu mama si tata! 😁 Ai uitat, nu? Ai uitat ca te-au vazut gol, ca te-au sters la cur si la nas, si te-au vazut in cele mai penibile ipostaze! Ei stiu ce ascunzi de altii! Deci, din punct de vedere social, parintii sunt gaura neagra! 😂 Totul a intrat acolo si nu se stie cand va iesi pe partea cealalta, distrugandu-ti tot universul! Asa ca e normal sa-i tii departe sau sa te tii departe! Nu zice ca e sanatos sa te desprinzi? Si tu crezi ca asta faci.

Iti dau un pont: nu te desprinzi fugind. 😉 Asa cum nu te desprinzi de iubit/iubita distantandu-te social. Desprinderea nu se refera la alte persoane, ci la tine, la atasamentul tau. N-au ceilalti nici o vina ca tu folosesti super-glue in loc de strugurel!

Hai s-o scurtam, ca am treaba. E foarte simplu.

Iubirea e tot ceea ce nu are NICI O LEGATURA si totusi, leaga totul impreuna.

Acesta este paradoxul pe care ti-l pun sub atentie azi. Daca vrei sa discuti, chiar sa combati cu mine, stii unde ma gasesti.

Servus!

D(i)ary, Duminica, 20 Dec.’20

In Ardeal este o vorba: „Nu te uita ce zice, uita-te cine zice”.

Ce mi se pare fascinant este cum omenasii acestui secol se duc la ‘lectii’ de cititi fete, palmi si alte parti anatomice, dar tot nu reusesc sa vada ce e chiar in fata ochilor lor! Fascinant! Pe bune!

O sa imi spui ca nu oricine are ‘capacitatea de a vedea dincolo de aparente’. Pfuuuuiiii! Ba da! ORICINE are aceasta ‘capacitate’, care e la fel de naturala ca mersul pe doua picioare! Nici macar nu e neapatarat o capacitate, cat o functie absolut naturala a fiintei umane! Ca nu se refera la ‘a putea’. Oricine poate. Singura conditie e sa isi scoata gargaunii din cap si sa fie putin atent la reactia din interiorul fiintei sale.

Dar… e foarte adevarat ca bunul simt si vocea Sinelui nu fac doi bani daca nu sunt parafate cu o diploma!

Hai, sa fim sanatosi, ca frica pluteste ca fumul de la combinat, inecand totul in cale.

Servus!

D(i)ary. Sambata, 12 Dec. ’20

Sa fii inspiratie pt altii. Nobil, frumos.

Pana ti se ia sa iti tot vezi ideile pe taraba altora. Au primit-o azi, au livrat-o maine.

Da, Tata, stiu: dreptul de autor e o gogomanie a egoului. Chiar stiu asta, doar ca, uneori, doar uneori mi se apleaca. Ca vin ca vitele la adapat, uitand sa zica un „multam”, fantanii. Si daca n-as stii ca animalele multumesc pt apa, nu le-as pretinde asta nici fratilor mei. „Asteptarile te vor rani”, nu-i asa?

Ce? Credeai ca-s vreo sfanta? Neah! Sunt doar o toanta care mai crede in povesti, in zane si spiridusi si care se straduieste din rasputeri sa-si aminteasca Adevarul: nu exista oameni; doar Dumnezeu.

Servus

D(i)ary, miercuri, 2 Dec.’20

Fiecare traieste intr-un bol. Diferenta e ca unii cred ca bolul e lumea si altii vad unde se termina castronul lor si incepe cel al vecinului. Ma refer la perceptii, bineinteles! Ca doar nu crezi ca sunt adepta diviziunii!?

Ei, bolurile astea nu-s doua la fel. Ca fiecare si-a pus acolo tot ce crede el/ea. Intr-unele e nasol, intr-altele e minunat. Unele tuna si fulgera, altele se rascolesc, ca marea. Intr-unele gasesti ideea de Dumnezeu, intr-altele – nici urma. Normal ca despre astea vreau sa zic! Acuma si tu!

Ma gamdeam numai cum e sa vezi cum o parte din tine te neaga. Nu ma refer la atei! Ei sunt unii din cei mai puternici credinciosi, chiar daca zic altfel! 🤣😂🤣 Ma refer la cei care traiesc complet desprinsi de orice gand despre Dumnezeu, Spirit, Constiinta. Cei care nici macar o fractiune de secunda nu isi indreapta mintea catre ideea ca ar putea fi ceva dincolo de propriul corp. Nici nu stiu cum sa explic! Nu s-au gandit niciodata la nimic altceva. Ei se cred exact si numai ce se vede. Si-atunci, nu au cum sa cuprinda ideea de Unu. Ei sunt unu, tu esti doi s.a.m.d. Si Unul se uita cum o parte din el o ia razna. Si-apoi… stii ce face Unul: se trateaza! Si mira-te lume, se trezeste partea ca-i „bolnava” si se piraie ca n-a avut noroc si ca „vai, steaua mea”. Alo! Aia ce zici tu ca-i boala, e tratamentul lui Unu!

Dar cum sa ii spui asta unei persoane care se crede Una? Cum sa ii spui asta unei persoane care se uita la tine aproape cu mila cand ii spui sa isi revizuiasca relatia cu divinitatea, care vrea sa fuga (la propriu) ori de cate ori pronunti cuvantul „spirit”. Nu ai cum. Te uiti Sus si spui ca ingerasu’: „Da, Doamne, dar dorintele-s dorinte!” P’asta am buctat-o! Next!

Servus.

P.S. a bucta = (ardelenesc) cand calci gresit la jocul sotron

D(i)ary, marti, 24 Nov ’20

„Nu se cade!”

Ufff!!! Imi vin atatea de zis, ca nu au loc toate!

Mda. Calmeaza-te, Ganescu si hai s-o luam usurel.

Pentru cei ce (inca) nu stiu:

Sunt beneficiara unei educatii „victoriene”, din vechiul Ardeal. Conduita, CBM, morala socio-religioasa au stat la baza acestei educatii, aplicata de doi invatatori nascuti la inceputul secolului XX. Cunosc TOT ce se cade si ce nu se cade! TOT! O sa ma vezi aplicand tot? Pentru Dumnezeu, nu!!! Am muncit ca un ocnas, mai bine de 10 ani, sa scap de toate regulile si canoanele, infipte adanc in carnea mea de copil ascultator!

O sa ma vezi aruncand la gunoi aceasta educatie? Doamne fereste! E aur!

Asa-i ca te-am bagat in ceata? 🤣😂

Consider ca o educatie severa este de aur, dar limitarile nu sunt. Treaba parintilor (familiei) este sa puna limite, iar treaba ta este sa le sari / spargi / anulezi pe toate ca, mai tarziu sa alegi ce si cat ti se potriveste, din toata povestea.

Poate unii dintre voi simtiti o presiune anume din partea familiei, in perioada asta. E natural. E vremea strabunilor. Se regleaza conturi, se predau stafete, se curata datorii, se transmit informatii.

Sfat: respira, relaxeaza-te si pastreaza-ti mintea deschisa. Nu judeca. Poate vei intelege ce vor sa iti spuna.

Servus

P.S. CBM = Codul Bunelor Maniere

D(i)ary, duminica, 22 Nov ’20

Cine isi aminteste ce-am zis in 11 noiembrie? 😂 Si azi e o zi din aia!!! Bu-hu-huuu! 🤣

22.11.2020

Am realizat ca unii dintre voi v-ati basicat o tzara (si asta ma distreaza de mor!), iar altii au inteles pe langa, ceea ce era de asteptat: avem obiceiul de-a citi pe deasupra.

Lasand gluma la o parte si fara dorinta de-a explicita ce-am scris acum doua saptamani, azi iti voi explica (din nou) care-i treaba cu 20-ul asta. De ce pare atat de nasol, de ce „ti se intampla” toate astea, de ce atunci cand crezi c-ai scapat, vine alta s.a.m.d.

Ca orice „olog” ( numero, astro…), la inceputul acestui an, ma manca penita sa scriu, sa calculez. M-am abtinut. Nici macar asa, pt mine n-am facut-o. Tocmai pt ca am stiut ca anul asta o sa ne dea de toti peretii. Un singur lucru am scris si l-am pastrat intr-un ungher cu notite pana acum:

Spun des: „daca vrei sa vezi Iubirea lui Dumnezeu, uita-te la cataclisme”
Va dati cu curu’ pe razatoare si nu vedeti Mana Lui lucrand in carnea lumii!

Nu-mi cer scuze pt limbaj. Cel mai important este sa intelegi mesajul. Si am sa-l spun, si-am sa-l repet, pana o sa faci bataturi pe creier.

Nu esti „cineva”, oricat de dureros ti-ar veni asta. Esti „ceva”. Si acel ceva este parte dintr-un intreg. Atata vreme cat vei mentine perspectiva „cuiva”, vei fi ca o tumora (si stim cum se trateaza tumorile). Ai nevoie sa-ti schimbi perspectiva. Sa incerci sa privesti totul d.p.d.v. al intregului.

Si-acum aud un cor: „dar cum sa fac asta!?” 🤣😭

Imi trag o sapca dupa ceafa, imi inghit firea atoasa si zic: renunta la frica, la grija de propriul „dos” (hai, ca-s mai grijulie). Si asa ne intoarcem la „mesajul” acestui 2020 si la faptul ca iti scriu acum despre el. Nu, nu e degeaba, nici prea tarziu. Abia acum ai sansa sa intelegi. Ai trecut prin toate starile Pamantului, anul asta. Sper ca ai obsevat cum ti-a apasat pe toate butoanele, pe toate fricile, panicile, grijile! Asta era si ideea: sa scoata in lumina toate tenebrele din tine. Sa te faca sa alegi intre iubire si frica. Sa te oblige sa intelegi ca iubirea si atasamentul nu sunt acelasi lucru.

Am vazut anul asta atatea fatete si variante ale fricii, ca imi ajung pe o viata! Recunosc, am obosit. Felul in care stiti sa va impachetati frica numai pt a-i da sclipire nobila, e ceva … Si totul poate parea minunat si coerent pana cand vine vorba de propriul „dos”. Ei… cand este pus dansul la bataie… S-a terminat cu intelepciunea, spiritualul si alte pasari exotice! 🤣

Hai, ca m-am lungit.

Sa clarificam! (Atat pt novici cat si pt numer-ologi)

2 = ALEGERE

Da, va place sa ziceti despre emotii, energie s.a. Dar uitati ca totul e roz pana la alegere. Totul se poate interpreta, previziona sau chiar manipula, mai putin alegerea personala. Acolo nici Bunul nu se baga! Nimeni nu are voie sa se bage. De-aia te tot intreb: „Tu ce alegi?” SI NU MA REFER LA VOTARE!!!!

Exista o singura alegere pe care o faci continu, cu fiecare respiratie: iubire sau frica.

Azi. Tu ce alegi?

Servus.

D(I)ary, miercuri, 18 Nov. ’20

Mi-aduc mereu aminte de Prof. Cojar, cum le mai incerca rabdarea celor de la actorie! 🤭 „Nu succesul, ci procesul!”, spunea. Si cata dreptate avea! [Nu am avut onoarea sa ii fiu studenta, dar am avut placerea sa il am ca spectator. De doua ori pe an venea la examene si era absolut mesmerizat de papusi! Era un copil mare! Sa-l tina Dumnezeu in lumina.]

Aceleasi cuvinte mi-au sunat in minte si ieri, cand cineva, care vine la terapie, m-a anuntat ca o conditie dizarmonica, de care era destul de ingrijorata, „a disparut”.

De fiecare data cand cineva care lucreaza cu mine imi da o veste de genul asta, imi suna in minte cuvintele profesorului. O sa ti se para ca ma cenzurez, sa nu mi-o iau in cap. Nimic mai departe de adevar! 😄 Imi permit sa mi-o iau in cap, in cate capete vreau, de fapt! Ma bucur si dantzuiesc ca un drac pe comoara ori de care ori primesc astfel de vesti si stiu ca n-o fac singura! … Eeeeiiii….. Aici e diferenta. Nici in terapie, nici in bucurie nu sunt singura. Suntem o gasca intreaga. Si eu sunt cea mai putina dintre ei, desi eu sunt cea care primeste vestile bune si multumirile. [Am ramas in continuare „cea mica” a familiei. Protejata, ghidata, uneori prea cicalita, dar iubita.]

De ce imi zornaie cuvintele lui Cojar? Pentru ca ceea ce pentru tine e un diagnostic pozitiv sau un pas catre „sanatate”, pentru mine inseamna sansa-timp. Inseamna ca ni s-a mai dat o tzara de timp, sa lucram, sa descoperim despre tine, sa te apropii de Adevar! Cu fiecare zi ne putem apropia de Adevarul Adevarat! Cu fiecare secunda!

Da, o sa imi spui ca tu nu vrei Adevarul, ca tu vrei sa fii sanatos. Eu am sa-ti spun ca nu ai fost niciodata bolnav, ca e doar o minciuna pe care te-ai obisnui s-o crezi. Iar atunci cand vei primi o „veste buna” despre „sanatatea” ta, sa-ti amintesti de zisa prof’ului: „nu succesul, ci procesul”. Si sa intelegi ca ai primit inca o sansa sa vezi Adevarul in fata.

Boala nu exista. Exista doar reactia trupului la tampeniile pe care ti le spui.

Servus!