Terapia DAR sau Reflexo Energetic

Ideea a venit prin Ghidul meu, ca o confirmare la o problemă/întrebare cu care mă confruntam de vreo 10 ani: cum aș putea aprofunda tehnica reflexoterapiei, în așa fel încât să ajung mai aproape de cauza afecțiunilor și cum aș putea elimina disconfortul pacientului, pentru ca mintea lui să nu mai blocheze procesul tămăduirii?

Dar să îți spun povestea de la început.

În 2007 am terminat cursurile unei școli de masaj, axându-mă pe partea terapeutică (reflexoterapie și masaj terapeutic). De la început m-am gândit că sunt anumite aspecte pe care aș simți să le elimin: durerea în anumite puncte; disconfortul reacțiilor de curățare ale organismului, de după anumite ședințe; îndepărtarea efectului, dar nu și a cauzei. Știu că s-au scris o sumedenie de cărți despre asta, dar pentru mine, singura valabilă este experiența directă, personală.

Am continuat să practic, dar cu intermitențe. Mă sâcâia mereu gândul că, în momentul în care pacientul simte durere, mintea lui se agață de acest aspect neplăcut, blocând acceptarea tămăduirii. Pe lângă asta, vedeam clar că, degeaba amelioram sau chiar înlăturam o problemă fiziologică, ea reapărea.

Încurajată de fratele meu, am ales să caut mai profund, să încerc să simt, să înțeleg care sunt problemele, de fapt, de unde vin ele și cum aș putea ajuta cu adevărat. Bineînțeles că primele încercări au fost un fiasco. Mă bazam pe ce știam din anatomie și fiziologie și îmi pusesem în cap ‘să văd cu mâinile’. Mi se părea o chestie ‘uau!’ și aproape că îmi făcusem un țel din asta. Pe fratele meu îl bombardam cu întrebări de genul ‘cum?’ sau ‘ce trebuie să fac?’. Eram convinsă că el, fiind tămăduitor, mă va putea învăța ‘cum să văd energia’. Pe scurt, voiam să fiu ca el, să fac ce face el.

Am muncit mult cu încăpățânarea mea până m-am lămurit: fiecare cu drumul lui. Grația Divină se manifestă altfel prin fiecare, iar capacitatea de a tămădui este o consecință a evoluției personale, dacă ți-e dat și acest aspect, dacă ființa ta are în ‘program’ asta, nu un țel în sine.

A tămădui vine în ungurescul ‘támasztani’, care înseamnă ‘a sprijini’, ‘a ajuta’, deci nu ‘a vindeca’. Poți ajuta atunci când tu nu mai ești (atât de) neajutorat. Altfel, orbul îl conduce pe orb.

Așa că, am lăsat de-o parte tot ce am învățat în legătură cu terapia și m-am concentrat pe cunoașterea omului.

În copilărie, un medic bătrân mi-a spus: ‘dacă nu poți diagnostica pacientul, măcar în linii mari, de când intră în cabinet până ajunge la scaun, atunci nu ești medic’. Eu nu sunt medic, dar am înțeles cât de important este să cunoști omul care vine la terapie.

Toate problemele și disfuncțiile fiziologice își au rădăcina în planul emoțional. Toate dizarmoniile din planul emoțional își au rădăcina într-un punct dizarmonic din planul mental. De aceea, tămăduirea nu poate fi doar responsabilitatea terapeutului. E un  proces în care se angajează atât el, cât și pacientul.

Am acumulat experiență în numerologie, astrologie, consiliere și am cerut ghidare Sus. Am trecut prin câteva perioade de curățare, pe care, la început, nu le-am înțeles. După fiecare astfel de perioadă, primeam încă un ajutor, mai multă înțelegere și claritate. Ședințele de terapie s-au modificat în timp și continuă să se modifice, devenind mult mai mult și mai frumos decat mi-am propus la început.

Acum nu mă mai încred doar în ce am învățat, în ce știu eu, nici măcar în înțelegerea dobândită până acum, pentru că, oricând Ghizii pot aduce cunoștințe noi, pot oferi noi înțelegeri. Mă las călăuzită, punând în folosul pacientului tot ceea ce sunt.

Îi spun Terapie DAR pentru că e mai mult decât o terapie. E un dar pe care Cerul ni-l face și ție, și mie.

O întâlnire cu mine este, de fapt, o întâlnire cu tine. Eu sunt doar un mijlocitor, un canal de comunicare. Cine cu cine comunică? Păi, organele și sistemele din organismul tău îmi pot atrage atenția asupra unor nemulțumiri de-ale lor (ce? credeai că n-au personalitate?), Ghizii tăi sau ai mei îmi pot oferi informații despre aspecte asupra cărora e nevoie să îți pui atenția, poți să ai și tu înțelegeri, să primești mesaje sau să trăiești anumite experiențe emoționale pe care le-ai blocat în trecut. Pe scurt, orice e posibil pentru că nu îngrădim nimic. Primim tot ce este și tot ce putem fi, cu recunoștință.

Ce ofer eu:

–              Consiliere

–              Informații și mesaje din partea Ghizilor și a Îngerilor (dacă ei decid asta)

–              Terapie energetică – subtilă, profundă, fără contraindicații sau reacții adverse

–              Stabilesc o punte de comunicare cu organismul tău pentru ca el să îmi poată spune de unde vin problemele și disfuncțiile pe care le întâmpină

–              Un spațiu curat și sigur d.p.d.v. energetic, în care mă voi strădui să îți creez toate condițiile pentru ca tu să te poți relaxa și deschide

Ce am nevoie de la tine:

–              Dorința autentică de a permite această experiență

–              Curiozitate și minte deschisă

–              Să te programezi și să îți respecți programarea

–              Să-ți dai voie să te relaxezi și să primești toată Dragostea și Adevărul, cu Recunoștință (D.A.R.)

 

Pentru programări și alte amănunte, mă poți suna:

0744996576 / 0722196606

Pace și Lumină!

logo-mama-redesign

Eu – Toma, Eu – Gheorghe – sau când face Dumnezeu daruri

Atunci când porneşti pe cale cu sinceritate, în cele mai dificile momente, de derivă şi îndoială, Dumnezeu te va ajuta, “luându-ţi minţile” şi punând în loc Mintea Sa.
Un articol mai vechi, dar care e folositor și azi.

DARdeDARia

Fiecare dintre noi are momente de îndoială. De unde vine îndoiala? “Din necredinţă”, îmi veţi spune. Bine. Şi necredinţa asta de unde vine? Din limitare, din neînţelegere, din separare, zic eu.

Se spune că există două căi prin care poţi dobândi încrederea: prin înţelegere sau prin abandonare. Dar şi abandonarea vine după ce, măcar mental, ai înţeles că eşti o piesă în puzzle, că nu eşti de capul tău şi că, asa cum fiecare atitudine a ta afectează Întregul, în aceeaşi măsură, Întregul te va sprijini mereu, atâta vreme cât eşti în armonie cu el. E cu du-te – vino. E mereu un schimb între tine şi Întreg. Ca morcovul ce-şi împarte savoarea şi culoarea cu cartoful din aceeaşi ciorbă.
Mulţi consideră că drumul spre încredere prin înţelegere/cunoaştere e cel mai corect. Alţii, dimpotrivă, consideră că înţelegerea nu e necesară, că poţi crede fără a cerceta. Eu zic că, de…

Vezi articolul original 771 de cuvinte mai mult

D(i)ary, luni, 18 Apr. ’22

Cel mai frumos dar de ziua mea a fost că mi s-a dat ocazia să spun „Mulțumesc” de peste 150 de ori.

Pentru asta sunt recunoscătoare și mulțumesc Cerului.

Mă rog să-mi amintesc și atunci când, aparent, starea de recunoștință nu-și va avea locul. Tocmai acelea sunt momentele în care putem fi profund recunoscători.

Pace și Lumină!

D(i)ary, miercuri, 13 Apr. ’22

Ce ne mai place să etichetăm ca „rău” tot ce nu ne convine! Ptiii! Așa e și cu amărâtul ăsta de 13! Dacă au căzut două avioane, s-au scuturat trei blocuri și ne-a părăsit amanta, gata! E simbolul ghinionului, a răului absolut! Simbol este, dar n-are treabă cu ucigă-l_toaca. Nici măcar cu biata mâță neagră. 🤣

Eu îl consider pe 13 un bun dascăl. Îți va aminti mereu că materia e finită. Uită-te la cei născuți în 13, de exemplu! Sunt legați de materie (trup), și tocmai asta e lecția ce le apare mereu: nu ești corpul.

Și, te rog! Nu cumva să-mi spui că e un „număr karmic”! Te rog, nu! Că nu vreau să-ți rup capul! (cu maximă iubire, desigur 🙄) Toate pot fi karmice! Asta nu înseamnă absolut nimic!!! Mai lasă, Doamne iartă-mă, fitzele spirituale! În ultima vreme, până și conopida a devenit karmică!

Revenind la oaia neagră, 13. E o vibrație pe care eu o iubesc în mod special. E magică, mistică și super tare! 💗💗💗

mmmrrraaauuu….

D(i)ary, marți, 12 Apr. ’22

Fenomenul „Fefeleaga – Bator incorporated” – vorbesc des despre el, din păcate. Sau din fericire? 🤔

Habar n-ai la ce mă refer, nu? 🤣

Ascult și vorbesc cu femei de mulți ani. Unele sunt „puternice”, altele nu. Ai zice. Eu spun că nici o femeie nu e slabă sau puternică. Singura diferență este acest program ancestral: „când nu mai poți, mai poți un pic” / „mă voi ocupa de mine după ce termin cu ceilalți” / „dacă ei sunt ok, sunt și eu” s.a.m.d.

Acum vreo două săptămâni am văzut pe stradă, o femeie trecută de 50 de ani, cu o poșetă grea pe umăr, o sacoșă și mai grea în mână, cu fața nădușită; abia călca, de parcă fiecare pas se afunda din ce în ce mai adânc în asfalt. Vorbea la telefon cu cineva și am auzit-o spunând: „lasă, ai tu grijă de tine, că eu mă descurc”. Mi-a venit să o opresc și să o scutur: „tu nu vezi că nu mai poți!? că nu te descurci!?”. N-am făcut-o pentru că în aceeași clipă am realizat că eram exact în aceeași situație: obosită, cu poveri fizice și emoționale pe umeri, mărșăluind prin viață ca un soldat. „Când nu mai poți, mai poți un pic” îmi suna în cap.

Și putem. Putem pentru că avem înscris în ADN codul Vitoriei Lipan. Ținem în tainițele sufletului, atât tristețea, cât și bucuria, îngăduindu-ne să exprimăm către ceilalți doar ce credem că se așteaptă de la noi: puterea de a face față.

Și asta ar fi o mare calitate, dacă nu ne-ar priva de blândețea de care avem atâta nevoie.

Fii blândă cu tine! Îți și îmi spun mereu. Și în minte îmi apare instantaneu gândul: „hai, nu te răzgâia!”.

Așa că-mi spun și îți spun și ție: POȚI PÂNĂ NU MAI POȚI. Atunci când vei ajunge la capăt vei lăsa jos povara și te vei odihni.

D(i)ary, sâmbătă, 2 – 3 Apr. ’22

„To die is simple To live needs imagination” – Merlin

Așa începusem ieri. Era o temă potrivită pentru o zi de 2.4.2022. Am preferat s-o trăiesc în loc să scriu despre ea.

În micul, minusculul meu univers se-ntâmplă lucruri minunate! Și le admir întâmplându-se, și mă mir cum mă miruiește Dumnezeu!

Am primit un dar: o zi cu Damele mele. Ai să-mi spui că m-am sclerozat, că mă întâlnesc cu ele de două ori pe lună! Drept. Mă văd cu ele. Sunt momentele-bornă de care îți spuneam mai demult. Acele momente în care vezi cum s-a închegat o dorință veche și cum începe să prindă rod! Ufff! Că nu știu cum să zic altfel!

Sincer? Nu contează.

Ia citatul de la începutul filei de jurnal. Eu i-aș adăuga la final „/courage”. Amu, na! După posibilități. 😉🤣

La vreme zice că 5° și înnorat, iar eu mă uit pe geam și văd soare și cer albastru, senin. 🙄 Trăim realități diferite, cu adevărat. 🤪

D(i)ary, joi, 31 Mar. ’22

Na, că se termină și martie! Mi-i dragă luna asta. Din cauza începuturilor cuprinse în ea, bineînțeles. Știi vorba aia: numai o dată-i prima dată. Și când te gândești că e prima-vară în fiecare an! 😄

Sunt fascinată de toate „primele dăți” pe care mi le oferă viața! Urmăresc fiecare primă dată cu maxim interes și bucurie!

♈ Berbecilor le place să înceapă, zice la manual. Așa e. Dar cum ar fi lumea, dacă nu ar începe nimeni, nimic, niciodată? 🤣🤪

♈ Berbecilor nu le place să ducă la bun sfârșit! Ei, aș! Câte sfârșituri n-au văzut ochii mei… Să fii tu sănătos! Duc totul până la sfârșit! N-am ce face dacă văd sfârșitul mai devreme decât tine și nici nu-ți pot garanta că va fi bun! 🤣🤪

Te-ai prins că vine ziua mea, nu? 🤭🤭🤭

Of! Ți-amintești că ți-am povestit despre educația victoriană? Ei, de mică au încercat să mă convingă că nu e frumos să trâmbițez că vine ziua mea. Sunt de acord cu asta. Anul ăsta fac un experiment (cum altfel? știi că-mi place să fac experimente pe mine!): trâmbițez că vine ziua mea!

Ta-ta-ta-taaaaa! 🔊🔊🔊

VINE ZIUA MEAAAAAA!

S-a întâmplat ceva? A căzut cerul? A leșinat cineva? Poate că s-a deranjat cineva… la stomac. 😏😄

Mi-a plăcut întotdeauna ziua mea, mi-a fost drag de ea, chiar și atunci când am simțit să fiu singură și să nu mă ureze nimeni. Mi-e dragă sărbătoarea, mai ales de când am înțeles că nu doar pe mine mă sărbătoresc, ci și pe mama, că ea a născut, nu eu. Mi-e dragă bucuria, cadourile și tortul, așa cum îmi e dragă tristețea și dorul de cei ce nu mai sunt în fizic, lângă mine.

Îmi șade bine cu iataganul, nu? 🤪🤣

Mi-e drag de existența asta! Na! Cel mai mare atașament, la care nu sunt dispusă să renunț, este față de minunea asta de creație! Mi-e dragă și mă bucură, cu tot greul și frumosul, cu tot chinul și confortul. Cu totul!

Hai, să ne vedem cu bine!

D(i)ary, duminică, 27 Mar. ’22

Făcându-mi cafeaua, obișnuiesc să mă uit în calendarul bisericesc, să văd „despre ce/cine e ziua de azi”. În dimineața asta am citit: „Luarea crucii și urmarea lui Hristos”. Pfoaiii! Să vezi tu cum scriu eu despre asta! (mi-am zis) Cu seriozitate, responsabilitate și profunzime!

Apoi îmi dau seama că n-am lapte și cobor la magazinul de lângă bloc, pregătită să abordez această temă, la întoarcere.

Afară e soare, au dat mugurii, boboci și flori, păsări ciripind… Morga și seriozitatea s-au evaporat.

Intrând în holul blocului, trec cu privirea peste hârtiile lipite pe geam și citesc „abundență”. Mă mai uit o dată. Scria „ambulanță”. 🤣

Am înțeles. 😊

Oricât de important ți s-ar părea, nu contează. Fiecare om e la fel cu fiecare mugure: perfect important și total neimportant de unul singur.

Fie-va frumos!

D(i)ary, sâmbătă, 26 Mar. ’22

Cum faci să nu și-o ia în cap, dar să știe cât e de minunată?

Nu faci. De fapt faci, nu spui. Uneori e necesar să spui. Alteori știi că ar dăuna.

După ce ții prelegeri despre smerenie, nu îi poți alimenta orgoliul. Sau poți? Poți, cum să nu! Până la urmă, poți orice! Depinde către ce efect tinzi!

Despre responsabilitate am tot vorbit, nu am chef de subiectul ăsta, azi. Puterea femeii e ce mă zgândăre în clipa asta. Cât de tainică este și cum e confundată cu slăbiciunea, prostia ș.a. Până la urmă, nu-i rău, că ai multe beneficii de pe urma acestei atitudini. Problema apare doar când importanța de sine dă din picioare. Fir-ar ea să fie de importanță! Cum strică ea o grămadă de meciuri!

Din cauza acesteia, multe persoane confundă puterea cu slăbiciunea, ambalajul cu conținutul, trufia cu respectul de sine.

Și uite așa, nu îi poți spune că e minunată, că faci ravagii în partea ailaltă! 😏 Dar poți să-i spui asta fără vorbe: cu o îmbrățișare, cu o mângâiere, cu o privire. Și ea va ști, că-i deșteaptă. 🤗❤️

D(i)ary, vineri, 25 Mar. ’22

Azi ea Buna Vestire. O să auzi asta de zece ori în ziua asta, dacă nu cumva ai început să auzi de ieri.

Eu îți spun doar că este una dintre foarte puținele sărbătorilor din calendarul creștin, care să nu fie, de fapt, o comemorare! Și ce sărbătoare! Pfffff! Nici nu știu cum și de unde să încep să explic, să nu-ți dau amețeli de dimineață!

Dacă ai avut curaj să treci de icoană, citește mai departe. Totuși, ar fi super dacă ai înțelege ce vezi aici.

Îți voi spune doar atât: BUCURĂ-TE!

Bucură-te că ești viu, că ești aici, acum!

Bucură-te că trăiești vremurile astea ciudate și de cacao!

Bucură-te că te doare sau nu, că plângi sau nu, că mai există subiecte care te înfurie sau nu mai găsești nici un motiv pentru care să-ți ieși din pepeni.

Bucură-te că ai bani sau că abia te târâi de la o lună la alta!

Bucură-te că ai pereche sau nu, că ai copii sau nu, că îți trăiesc părinții sau s-au dus demult.

Bucură-te că te bucuri!

Găsește bucurie simplă și curată în fiecare milimetru de viață!

Tot ce este, este un dar. Când înțelegi ce ai primit, nu poți decât să te bucuri.

Fii atent la veștile primite azi. Toate sunt importante și toate sunt bune. Oricât de ciudat ar părea, orice s-ar întâmpla azi, timpul îți va demonstra că am dreptate. Azi poți exersa încrederea. Ai încredere: totul este perfect.

Mesaj special pentru femei:

„Prin tine, Cerul s-a rost(u)it.” Atenție! Ce cer aduci în manifestare?

Dumnezeu cu noi, toți!

D(i)ary, joi, 24 Mar. ’22

Ocupată fiind cu ce se întâmplă „în interior”, mă trezesc că m-am desprins de lume. Da, știu cum sună. Din păcate nu știu cum să zic altfel. Normal că ies din casă, doar trebuie să fac aprovizionarea! 😄 Dar mă conectez cu cu totul altceva când ies. Nu, nu pierd nimic, nu trec cu vederea nimic din ce e în jurul meu, dar… Știi cum e: doi oameni se pot uita la același lucru și să vadă chestii diferite.

Aseară vorbeam cu o minunată de femeie despre „facă-se ție după credința ta”. Multă lume crede că s-ar traduce prin „cu cât crezi mai tare, cu atât primești mai repede”. Oh, Doamne! Absolut normal, întrebarea ei era „cum să fac să cred mai tare/mult?” Nu despre asta e vorba. Nu cum / cât crezi e problema, ci ce crezi. (Prima regulă menționată în Decalog?) În special ce crezi despre tine. Ăsta e slalomul pe care îl ai de făcut în fiecare clipă a existenței tale.

Puterea credinței crește pe măsură ce crește smerenia, iar smerenia crește direct proporțional cu onestitatea. Credința sporește pe măsura înțelegerii, iar înțelegerea se aprofundează odată cu renunțarea la importanța de sine.

Și toate cele bombastice ce-am scris până aici, pornesc dintr-un singur punct:

TOTUL ESTE (ÎN) DUMNEZEU

Astfel, cu Dumnezeu înainte, mă duc la Obor! 😄 Dacă găsesc ceva fain, îți arăt și ție!

Servus!