Terapia DAR sau Reflexo Energetic

Ideea a venit prin Ghidul meu, ca o confirmare la o problemă/întrebare cu care mă confruntam de vreo 10 ani: cum aș putea aprofunda tehnica reflexoterapiei, în așa fel încât să ajung mai aproape de cauza afecțiunilor și cum aș putea elimina disconfortul pacientului, pentru ca mintea lui să nu mai blocheze procesul tămăduirii?

Dar să îți spun povestea de la început.

În 2007 am terminat cursurile unei școli de masaj, axându-mă pe partea terapeutică (reflexoterapie și masaj terapeutic). De la început m-am gândit că sunt anumite aspecte pe care aș simți să le elimin: durerea în anumite puncte; disconfortul reacțiilor de curățare ale organismului, de după anumite ședințe; îndepărtarea efectului, dar nu și a cauzei. Știu că s-au scris o sumedenie de cărți despre asta, dar pentru mine, singura valabilă este experiența directă, personală.

Am continuat să practic, dar cu intermitențe. Mă sâcâia mereu gândul că, în momentul în care pacientul simte durere, mintea lui se agață de acest aspect neplăcut, blocând acceptarea tămăduirii. Pe lângă asta, vedeam clar că, degeaba amelioram sau chiar înlăturam o problemă fiziologică, ea reapărea.

Încurajată de fratele meu, am ales să caut mai profund, să încerc să simt, să înțeleg care sunt problemele, de fapt, de unde vin ele și cum aș putea ajuta cu adevărat. Bineînțeles că primele încercări au fost un fiasco. Mă bazam pe ce știam din anatomie și fiziologie și îmi pusesem în cap ‘să văd cu mâinile’. Mi se părea o chestie ‘uau!’ și aproape că îmi făcusem un țel din asta. Pe fratele meu îl bombardam cu întrebări de genul ‘cum?’ sau ‘ce trebuie să fac?’. Eram convinsă că el, fiind tămăduitor, mă va putea învăța ‘cum să văd energia’. Pe scurt, voiam să fiu ca el, să fac ce face el.

Am muncit mult cu încăpățânarea mea până m-am lămurit: fiecare cu drumul lui. Grația Divină se manifestă altfel prin fiecare, iar capacitatea de a tămădui este o consecință a evoluției personale, dacă ți-e dat și acest aspect, dacă ființa ta are în ‘program’ asta, nu un țel în sine.

A tămădui vine în ungurescul ‘támasztani’, care înseamnă ‘a sprijini’, ‘a ajuta’, deci nu ‘a vindeca’. Poți ajuta atunci când tu nu mai ești (atât de) neajutorat. Altfel, orbul îl conduce pe orb.

Așa că, am lăsat de-o parte tot ce am învățat în legătură cu terapia și m-am concentrat pe cunoașterea omului.

În copilărie, un medic bătrân mi-a spus: ‘dacă nu poți diagnostica pacientul, măcar în linii mari, de când intră în cabinet până ajunge la scaun, atunci nu ești medic’. Eu nu sunt medic, dar am înțeles cât de important este să cunoști omul care vine la terapie.

Toate problemele și disfuncțiile fiziologice își au rădăcina în planul emoțional. Toate dizarmoniile din planul emoțional își au rădăcina într-un punct dizarmonic din planul mental. De aceea, tămăduirea nu poate fi doar responsabilitatea terapeutului. E un  proces în care se angajează atât el, cât și pacientul.

Am acumulat experiență în numerologie, astrologie, consiliere și am cerut ghidare Sus. Am trecut prin câteva perioade de curățare, pe care, la început, nu le-am înțeles. După fiecare astfel de perioadă, primeam încă un ajutor, mai multă înțelegere și claritate. Ședințele de terapie s-au modificat în timp și continuă să se modifice, devenind mult mai mult și mai frumos decat mi-am propus la început.

Acum nu mă mai încred doar în ce am învățat, în ce știu eu, nici măcar în înțelegerea dobândită până acum, pentru că, oricând Ghizii pot aduce cunoștințe noi, pot oferi noi înțelegeri. Mă las călăuzită, punând în folosul pacientului tot ceea ce sunt.

Îi spun Terapie DAR pentru că e mai mult decât o terapie. E un dar pe care Cerul ni-l face și ție, și mie.

O întâlnire cu mine este, de fapt, o întâlnire cu tine. Eu sunt doar un mijlocitor, un canal de comunicare. Cine cu cine comunică? Păi, organele și sistemele din organismul tău îmi pot atrage atenția asupra unor nemulțumiri de-ale lor (ce? credeai că n-au personalitate?), Ghizii tăi sau ai mei îmi pot oferi informații despre aspecte asupra cărora e nevoie să îți pui atenția, poți să ai și tu înțelegeri, să primești mesaje sau să trăiești anumite experiențe emoționale pe care le-ai blocat în trecut. Pe scurt, orice e posibil pentru că nu îngrădim nimic. Primim tot ce este și tot ce putem fi, cu recunoștință.

Ce ofer eu:

–              Consiliere

–              Informații și mesaje din partea Ghizilor și a Îngerilor (dacă ei decid asta)

–              Terapie energetică – subtilă, profundă, fără contraindicații sau reacții adverse

–              Stabilesc o punte de comunicare cu organismul tău pentru ca el să îmi poată spune de unde vin problemele și disfuncțiile pe care le întâmpină

–              Un spațiu curat și sigur d.p.d.v. energetic, în care mă voi strădui să îți creez toate condițiile pentru ca tu să te poți relaxa și deschide

Ce am nevoie de la tine:

–              Dorința autentică de a permite această experiență

–              Curiozitate și minte deschisă

–              Să te programezi și să îți respecți programarea

–              Să-ți dai voie să te relaxezi și să primești toată Dragostea și Adevărul, cu Recunoștință (D.A.R.)

 

Pentru programări și alte amănunte, mă poți suna:

0744996576 / 0722196606

Pace și Lumină!

logo-mama-redesign

D(i)ary, Duminica, 20 Dec.’20

In Ardeal este o vorba: „Nu te uita ce zice, uita-te cine zice”.

Ce mi se pare fascinant este cum omenasii acestui secol se duc la ‘lectii’ de cititi fete, palmi si alte parti anatomice, dar tot nu reusesc sa vada ce e chiar in fata ochilor lor! Fascinant! Pe bune!

O sa imi spui ca nu oricine are ‘capacitatea de a vedea dincolo de aparente’. Pfuuuuiiii! Ba da! ORICINE are aceasta ‘capacitate’, care e la fel de naturala ca mersul pe doua picioare! Nici macar nu e neapatarat o capacitate, cat o functie absolut naturala a fiintei umane! Ca nu se refera la ‘a putea’. Oricine poate. Singura conditie e sa isi scoata gargaunii din cap si sa fie putin atent la reactia din interiorul fiintei sale.

Dar… e foarte adevarat ca bunul simt si vocea Sinelui nu fac doi bani daca nu sunt parafate cu o diploma!

Hai, sa fim sanatosi, ca frica pluteste ca fumul de la combinat, inecand totul in cale.

Servus!

D(i)ary. Sambata, 12 Dec. ’20

Sa fii inspiratie pt altii. Nobil, frumos.

Pana ti se ia sa iti tot vezi ideile pe taraba altora. Au primit-o azi, au livrat-o maine.

Da, Tata, stiu: dreptul de autor e o gogomanie a egoului. Chiar stiu asta, doar ca, uneori, doar uneori mi se apleaca. Ca vin ca vitele la adapat, uitand sa zica un „multam”, fantanii. Si daca n-as stii ca animalele multumesc pt apa, nu le-as pretinde asta nici fratilor mei. „Asteptarile te vor rani”, nu-i asa?

Ce? Credeai ca-s vreo sfanta? Neah! Sunt doar o toanta care mai crede in povesti, in zane si spiridusi si care se straduieste din rasputeri sa-si aminteasca Adevarul: nu exista oameni; doar Dumnezeu.

Servus

D(i)ary, miercuri, 2 Dec.’20

Fiecare traieste intr-un bol. Diferenta e ca unii cred ca bolul e lumea si altii vad unde se termina castronul lor si incepe cel al vecinului. Ma refer la perceptii, bineinteles! Ca doar nu crezi ca sunt adepta diviziunii!?

Ei, bolurile astea nu-s doua la fel. Ca fiecare si-a pus acolo tot ce crede el/ea. Intr-unele e nasol, intr-altele e minunat. Unele tuna si fulgera, altele se rascolesc, ca marea. Intr-unele gasesti ideea de Dumnezeu, intr-altele – nici urma. Normal ca despre astea vreau sa zic! Acuma si tu!

Ma gamdeam numai cum e sa vezi cum o parte din tine te neaga. Nu ma refer la atei! Ei sunt unii din cei mai puternici credinciosi, chiar daca zic altfel! 🤣😂🤣 Ma refer la cei care traiesc complet desprinsi de orice gand despre Dumnezeu, Spirit, Constiinta. Cei care nici macar o fractiune de secunda nu isi indreapta mintea catre ideea ca ar putea fi ceva dincolo de propriul corp. Nici nu stiu cum sa explic! Nu s-au gandit niciodata la nimic altceva. Ei se cred exact si numai ce se vede. Si-atunci, nu au cum sa cuprinda ideea de Unu. Ei sunt unu, tu esti doi s.a.m.d. Si Unul se uita cum o parte din el o ia razna. Si-apoi… stii ce face Unul: se trateaza! Si mira-te lume, se trezeste partea ca-i „bolnava” si se piraie ca n-a avut noroc si ca „vai, steaua mea”. Alo! Aia ce zici tu ca-i boala, e tratamentul lui Unu!

Dar cum sa ii spui asta unei persoane care se crede Una? Cum sa ii spui asta unei persoane care se uita la tine aproape cu mila cand ii spui sa isi revizuiasca relatia cu divinitatea, care vrea sa fuga (la propriu) ori de cate ori pronunti cuvantul „spirit”. Nu ai cum. Te uiti Sus si spui ca ingerasu’: „Da, Doamne, dar dorintele-s dorinte!” P’asta am buctat-o! Next!

Servus.

P.S. a bucta = (ardelenesc) cand calci gresit la jocul sotron

D(i)ary, marti, 24 Nov ’20

„Nu se cade!”

Ufff!!! Imi vin atatea de zis, ca nu au loc toate!

Mda. Calmeaza-te, Ganescu si hai s-o luam usurel.

Pentru cei ce (inca) nu stiu:

Sunt beneficiara unei educatii „victoriene”, din vechiul Ardeal. Conduita, CBM, morala socio-religioasa au stat la baza acestei educatii, aplicata de doi invatatori nascuti la inceputul secolului XX. Cunosc TOT ce se cade si ce nu se cade! TOT! O sa ma vezi aplicand tot? Pentru Dumnezeu, nu!!! Am muncit ca un ocnas, mai bine de 10 ani, sa scap de toate regulile si canoanele, infipte adanc in carnea mea de copil ascultator!

O sa ma vezi aruncand la gunoi aceasta educatie? Doamne fereste! E aur!

Asa-i ca te-am bagat in ceata? 🤣😂

Consider ca o educatie severa este de aur, dar limitarile nu sunt. Treaba parintilor (familiei) este sa puna limite, iar treaba ta este sa le sari / spargi / anulezi pe toate ca, mai tarziu sa alegi ce si cat ti se potriveste, din toata povestea.

Poate unii dintre voi simtiti o presiune anume din partea familiei, in perioada asta. E natural. E vremea strabunilor. Se regleaza conturi, se predau stafete, se curata datorii, se transmit informatii.

Sfat: respira, relaxeaza-te si pastreaza-ti mintea deschisa. Nu judeca. Poate vei intelege ce vor sa iti spuna.

Servus

P.S. CBM = Codul Bunelor Maniere

D(i)ary, duminica, 22 Nov ’20

Cine isi aminteste ce-am zis in 11 noiembrie? 😂 Si azi e o zi din aia!!! Bu-hu-huuu! 🤣

22.11.2020

Am realizat ca unii dintre voi v-ati basicat o tzara (si asta ma distreaza de mor!), iar altii au inteles pe langa, ceea ce era de asteptat: avem obiceiul de-a citi pe deasupra.

Lasand gluma la o parte si fara dorinta de-a explicita ce-am scris acum doua saptamani, azi iti voi explica (din nou) care-i treaba cu 20-ul asta. De ce pare atat de nasol, de ce „ti se intampla” toate astea, de ce atunci cand crezi c-ai scapat, vine alta s.a.m.d.

Ca orice „olog” ( numero, astro…), la inceputul acestui an, ma manca penita sa scriu, sa calculez. M-am abtinut. Nici macar asa, pt mine n-am facut-o. Tocmai pt ca am stiut ca anul asta o sa ne dea de toti peretii. Un singur lucru am scris si l-am pastrat intr-un ungher cu notite pana acum:

Spun des: „daca vrei sa vezi Iubirea lui Dumnezeu, uita-te la cataclisme”
Va dati cu curu’ pe razatoare si nu vedeti Mana Lui lucrand in carnea lumii!

Nu-mi cer scuze pt limbaj. Cel mai important este sa intelegi mesajul. Si am sa-l spun, si-am sa-l repet, pana o sa faci bataturi pe creier.

Nu esti „cineva”, oricat de dureros ti-ar veni asta. Esti „ceva”. Si acel ceva este parte dintr-un intreg. Atata vreme cat vei mentine perspectiva „cuiva”, vei fi ca o tumora (si stim cum se trateaza tumorile). Ai nevoie sa-ti schimbi perspectiva. Sa incerci sa privesti totul d.p.d.v. al intregului.

Si-acum aud un cor: „dar cum sa fac asta!?” 🤣😭

Imi trag o sapca dupa ceafa, imi inghit firea atoasa si zic: renunta la frica, la grija de propriul „dos” (hai, ca-s mai grijulie). Si asa ne intoarcem la „mesajul” acestui 2020 si la faptul ca iti scriu acum despre el. Nu, nu e degeaba, nici prea tarziu. Abia acum ai sansa sa intelegi. Ai trecut prin toate starile Pamantului, anul asta. Sper ca ai obsevat cum ti-a apasat pe toate butoanele, pe toate fricile, panicile, grijile! Asta era si ideea: sa scoata in lumina toate tenebrele din tine. Sa te faca sa alegi intre iubire si frica. Sa te oblige sa intelegi ca iubirea si atasamentul nu sunt acelasi lucru.

Am vazut anul asta atatea fatete si variante ale fricii, ca imi ajung pe o viata! Recunosc, am obosit. Felul in care stiti sa va impachetati frica numai pt a-i da sclipire nobila, e ceva … Si totul poate parea minunat si coerent pana cand vine vorba de propriul „dos”. Ei… cand este pus dansul la bataie… S-a terminat cu intelepciunea, spiritualul si alte pasari exotice! 🤣

Hai, ca m-am lungit.

Sa clarificam! (Atat pt novici cat si pt numer-ologi)

2 = ALEGERE

Da, va place sa ziceti despre emotii, energie s.a. Dar uitati ca totul e roz pana la alegere. Totul se poate interpreta, previziona sau chiar manipula, mai putin alegerea personala. Acolo nici Bunul nu se baga! Nimeni nu are voie sa se bage. De-aia te tot intreb: „Tu ce alegi?” SI NU MA REFER LA VOTARE!!!!

Exista o singura alegere pe care o faci continu, cu fiecare respiratie: iubire sau frica.

Azi. Tu ce alegi?

Servus.

D(I)ary, miercuri, 18 Nov. ’20

Mi-aduc mereu aminte de Prof. Cojar, cum le mai incerca rabdarea celor de la actorie! 🤭 „Nu succesul, ci procesul!”, spunea. Si cata dreptate avea! [Nu am avut onoarea sa ii fiu studenta, dar am avut placerea sa il am ca spectator. De doua ori pe an venea la examene si era absolut mesmerizat de papusi! Era un copil mare! Sa-l tina Dumnezeu in lumina.]

Aceleasi cuvinte mi-au sunat in minte si ieri, cand cineva, care vine la terapie, m-a anuntat ca o conditie dizarmonica, de care era destul de ingrijorata, „a disparut”.

De fiecare data cand cineva care lucreaza cu mine imi da o veste de genul asta, imi suna in minte cuvintele profesorului. O sa ti se para ca ma cenzurez, sa nu mi-o iau in cap. Nimic mai departe de adevar! 😄 Imi permit sa mi-o iau in cap, in cate capete vreau, de fapt! Ma bucur si dantzuiesc ca un drac pe comoara ori de care ori primesc astfel de vesti si stiu ca n-o fac singura! … Eeeeiiii….. Aici e diferenta. Nici in terapie, nici in bucurie nu sunt singura. Suntem o gasca intreaga. Si eu sunt cea mai putina dintre ei, desi eu sunt cea care primeste vestile bune si multumirile. [Am ramas in continuare „cea mica” a familiei. Protejata, ghidata, uneori prea cicalita, dar iubita.]

De ce imi zornaie cuvintele lui Cojar? Pentru ca ceea ce pentru tine e un diagnostic pozitiv sau un pas catre „sanatate”, pentru mine inseamna sansa-timp. Inseamna ca ni s-a mai dat o tzara de timp, sa lucram, sa descoperim despre tine, sa te apropii de Adevar! Cu fiecare zi ne putem apropia de Adevarul Adevarat! Cu fiecare secunda!

Da, o sa imi spui ca tu nu vrei Adevarul, ca tu vrei sa fii sanatos. Eu am sa-ti spun ca nu ai fost niciodata bolnav, ca e doar o minciuna pe care te-ai obisnui s-o crezi. Iar atunci cand vei primi o „veste buna” despre „sanatatea” ta, sa-ti amintesti de zisa prof’ului: „nu succesul, ci procesul”. Si sa intelegi ca ai primit inca o sansa sa vezi Adevarul in fata.

Boala nu exista. Exista doar reactia trupului la tampeniile pe care ti le spui.

Servus!

D(i)ary. luni, 16 Nov., ’20

Nu știu dacă realizezi că, acum, a fi nonconformist, a devenit vital. Asta ar trebui să devină norma.

Poate îți sună alarmist sau chiar vei fi convins că am luat-o razna, dar îți spun, cei ce se vor lăsa conduși, vor muri.

Personal, nu văd o problemă în asta. Suflete vin și pleacă din manifestare mereu, continu. E ca la gară! Știu, însă că multora, ideea de neexistență le crează o stare nasoală, de panică. Și chiar aici e punctul sensibil. De aici pleacă totul. Pe asta se bazează tot trendul ăsta. Pe frica de moarte.

Omul ar face absolut orice îi stă în putință, numai să nu ajungă la capătul vieții. Inclusiv să se omoare. (isn’t that funny?) E total paradoxal și absolut ilar! Dar…. După cum bine știi, ăștia suntem: paradoxali și ilari, până la lacrimi. (depinde de cine plânge la urmă)

Trendul actual îți dictează să îți “păzești” viața cu prețul vieții. Din nou, la propriu. Stau și observ cum oamenii își distrug sănătatea, își schimonosesc viețile doar pentru a supraviețui. Se agață de ideea de viață ca înecatul de funie, nerealizand că toată panica asta îi face să își piardă însăși viața pe care, cu atâta ardoare vor s-o protejeze. E oribil! E ca și cum ai da cu spray pe o lucrare de-a lui Michelangello! Mă dor ochii și sufletul!

Cred că, în prezent, oamenii ar trebui să învețe anatomie (pe bune!) și să mai învețe ceva: SĂ GÂNDEASCĂ SINGURI!

Te invit să încerci asta. Gândește singur, ascultă-ți intuiția și acționează exact opus decât iți dictează frica de moarte (boală).

Folosește exact același mecanism pe care încearcă ei să ți-l impună, dar în beneficiul tău!

Nu fugi de viață pentru a exista! Trăiește pentru a fi VIU!

Vremea ovinelor a trecut!

Nici un conducător nu mai poate conduce. În nici un caz pe sistemele de până acum.

E necesar să observi și să înțelegi că nivelul tău de conștiință s-a schimbat și să trăiești în conformitate cu el, nu cu tradiționalul ‘trend’.

Servus!

P.S. Nu te bucura de diacritice. Aceste randuri sunt scrise din 1 septembrie. M-am gandit mult daca sa le public sau nu. Sa mai zica cineva ca nu-s grijulie!

D(I)ary, miercuri, 11 Nov, ’20

11 . 11 . 2020 !!!

– Mvaaaiii! Awaaaaaaiii! Ce interesant! Ce periculos! Ce dramatic!

– Vrei sa termini?

– Mvai , dar cum? E ceva DEosebit! Iti dai seama? E 11.11.2020!

– Mda. Asa ati facut si in 2.2.2002, 9.9.2009, 12.12.2012 s.a.m.d. Doamne! Multumescu-Ti ca sunt doar 12 luni in calendar!

Azi e una dintre acele zile in care toti cei care si-au pus o mantie sau palarie tuguiata de numerolog, se va simti obligat sa „iesplice” cum vine treaba cu vibratia zilei. Departe de mine gandul de a-i blama! Mi se pare chiar important sa inteleaga tzugulanul care-i treaba cu sofranul! Ce ma agata emotional este tonul si atitudinea pe care le afiseaza.

Frate! Nu vine sfarsitul lumii! JUR! E o zi din luna noiembrie. Toata luna e 11.2020! Cum ar fi sa stai pe arcuri pana la sarbatoarea nationala? Ti se pare exagerat, nu-i asa? Atunci macar sa tii minte sa te agiti si in 20.11.2020 si in 29.11.2020 ( ca 29 e tot 11). 😉

Da’ ce-i aia „vibratia zilei” stii? De-adevaratelea. Chiar stii? Defineste-o! Te-ai gandit macar cinci minute la ce inseamna pt tine cuvintele pe care le citesti sau le vorbesti? Uiti mereu ca fiecare cuvant e important. Da, e normal sa uiti pt ca folosesti vorbe, nu cuvinte. (Gasesti undeva, prin blogul asta, explicata diferenta). Sa nu ne abatem! Subiectul era „vibratia”!

Cuvantul rostit vibreaza ca e sunet.

Semnul scris, vibreaza, ca e lumina.

Sunetul si lumina sunt vibratiile. Intelegi?

Rezulta ca tot ceea ce se aude sau se vede, e vibratie. Si restul? Si restul. Nu lungesc explicatia.

Tot ce e vibratie, e energie. Energia vibreaza. Alfel nu exista. Tot ce exista e energie, adica vibratie.

Energia nu „Este negativa” sau „Este positiva”. ENERGIA doar ESTE pt ca ea doar EXISTA, adica VIBREAZA.

Ce-ti doresc, este sa intelegi ca, oricat de deosebita crezi ca este o zi, o data din calendar, te inseli. Importanta, culoarea, mirosul, toate aceste insusiri i le dai tu. Tu decizi cat de dramatica, apocaliptica, eliptica sau epileptica va fi aceasta zi!

„FACA-SE TIE DUPA CREDINTA TA!”

Servus!

D(i)ary, luni, 9 Nov. ’20

De multe ori prefer sa crosetez in loc sa-mi scriu parerea. Uneori pt ca ideile mi se bulucesc si nu reusesc sa le prioritizez, alteori din cauza de „meh”. Uneori gandesc: „sa ziiic… sa nu ziiiic…”. Alteori ti le spun pe toate, raspicat, in gand.

Am vazut scris undeva: „cum ar fi daca vorbele/gandurile ti-ar aparea scrise pe corp?”. Ha-ha-ha!!! Mie mi-ar trebui benzi desenate, animate gata! Ca tatuajele acelui personaj de desene animate… Hmmm… Un desen animat care are tatuaje animate. Pe bune!? Mai faina metafora care sa defineasca existenta asta nu stiu sa fie! 😃 Si unde mai pui ca e si semizeu! Ti-a picat vreo fisa? (Hai, ca p’asta am lamurit-o data trecuta.)

Recunosc ca, oricat m-ar gadila la orgoliu sa-mi pun gandurile si emotiile pe o foaie virtuala, mai mult ma incanta dialogul. De acest atasament nu m-am eliberat si nici nu cred ca voi reusi prea curand. Imi amintesc cum mi-a spus una dintre marile femei ale tarii: ” Tate le-am ‘plinit. As pute muri ma’ni. Da’ mi-i p’e draga viata! Doamne! C-atata m-i dye draga!” Parafrazand-o, as putea sa-ti spun:

V-as lasa pe toti balta, doar ca-mi sunteti atat de al naibii de dragi!

Servus!

D(I)ary, joi, 29 Oct., ’20

Daca ti-amintesti de sunetul fisei in telefonul public, esti invitatul special de azi!

Cum mai zornaiau ele, dragele, fisele! Face Domnul o minune si ti-or zornai si tie, azi!? Poate maine… Poate poimaine… Cu siguranta, intr-o zi iti vor zornai. Problema e ca, de obicei, fisele ne pica dupa ce evenimentul s-a produs sau, cel putin, asa zicem. Stii momentul ala cu „ai, f-tu-i!”; „oh, fir-ar!”. Mna! Despre asa ceva as vrea sa vorbim azi.

Acele momente sunt complet nenecesare! Sunt degeaba!!! INTOTDEAUNA stii ca vine si CE vine. Nu te ascunde dupa deget. Hai, suntem oameni si ne stim! Aminteste-ti de telefonul public cu fise. Fa un efort si aminteste-ti exact ce auzeai. Bagai banul, auzeai cum cadea in primul ‘sertaras’, formai numarul si, la finalul timpului, fisa cadea in ‘sertarul’ mare. Dar INTOTDEAUNA, auzeai cand fisa se pregatea sa cada! Daca iti amintesti acele sunete specifice, ai un reper mental care te ajuta sa intelegi afirmatia mea: INTOTDEAUNA STII CA VA PICA FISA.

Asa si acum. Ai auzit-o zornaind delicat, dar ti-e greu/ neplacut/ incomod sa recunosti. Stiu. Te cred si te inteleg. Dar in timp ce tu te joci de-a strutul, viata trece si lumea se transforma intr-un loc in care n-ai sa vrei sa existi. Si sa nu cumva sa te prind ca te vaiti!

Daca ai folosit acele telefoane, ai varsta necesara sa intelegi ce iti spun; ai varsta necesara sa iti asumi. Stiu ca „in suflet suntem toti copii”, dar hai, termina cu razgaiala. Ai varsta necesara pentru a gandi singurel, pentru a filtra informatiile si a decide pe baze rationale, cu adevarat logice, care este atitudinea banefica tie.

Jur ca, daca tre’ sa-ti explic la ce ma refer, imi pusca o vena!

Servus!