16. 10. 2018

question mark

Cât de consecvent și de frumos îți pui ideile în practică? 

Reclame

DOVLECELUL

Cere-i omului ce n-are.”

Şi dacă are, de ce să-i ceri? Poate că nu vrea să dea, poate că habar n-are că are, poate că trebuie să încetezi să mai ceri. Orice.
Poate că e vremea să-nveţi să nu mai ceri. Puri şi simplu. Să stai cuminţel, ca un dovlecel, s-aştepţi să creşti şi să te coci. Să aştepţi să te ude ploaia, să te hrănească pământul, să te-ncălzeasca soarele. Uite-aşa. Să stai. S-aştepţi.

Păi, stai şi aştepţi.

Ai hotărât să nu ceri nimic. Nici ţie nu-ţi ceri nimic. Totul vine de la sine.
Ce frumos! O lume de dovlecei!

Cade pară mălăiaţă
În gura lui Nătăfleaţă!

Şi ştii care-i distracţia? Că lucrurile continuă să se-ntâmple. Perele continuă să cadă! Da’ stii de ce? Că mai sunt unii care, pe lângă că nu cer nimic de la nimeni, mai şi fac câte ceva. Adică pun în practică ceea ce visează. Aşa, în linişte, fără tam-tam. Cuminţei, acolo, la locul lor, dau din mânuţe şi din căpuşor şi scot la iveală câte o idee, o invenţie sau o inovaţie. Să-ţi fie ţie şi mai comod până stai (să te coci).
E bine, nu?
E frumos, nu-i aşa?
Cum ne-a învăţat pe noi, partidu’?
Eficientizarea Procesului Muncii!
Unii vin cu ideile, alţii le pun în practică.
Unii pun în practică idei, alţii se laudă cu ele.
Unii munceşte, alţii dovleceşte!
Ptiiiii!!! Ce minune de organizaţiune!
Singurul amănunt pe care nu-l cunoaşte dovlecelul, este că furnica va fi aici şi atunci când el, dovlecelul va deveni compost.

dovlecel

IDEI AVORTATE

Să decizi pentru tine.
Să alegi ce vrei să trăieşti.
Să alegi cum vrei să decurgă viaţa ta de acum înainte.
Să alegi locul pe care vrei să-l ocupi în viaţa ta.
Să decizi ce e important pentru tine.
Să decizi cine vrei să fii şi să nu renunţi la decizia ta, oricine, orice ţi-ar spune.
Să ai curaj să nu renunţi la ideea trăznită care ţi-a venit într-un moment de euforie.
Da, erai euforic, a vorbit gura fără tine.
Fără cine???
De unde ţi-a venit ideea aia trăznită?
Cine te credeai?
Cine erai în acel moment?
Şi apoi… cine te-a sfătuit să o laşi baltă?
Cine te-a convins că „e prea de tot”? Cine a început săţi susure-n ureche: „ar fi bine să te potoleşti, săţi vezi de treaba ta”?
Care e treaba ta?
Care e treaba ta pe lumea asta?
Ce treabă ai tu în viaţa ta?

Ne consolăm spunând că a fost doar un gând rebel.
Ce-i ăla: gând rebel?
De ce a zvâcnit şi cum a ţâşnit el în eter?
Ce se-ntâmplă cu el după ce a zburat? Se diluează şi dispare?

NU.

Rămâne ca un copil neterminat, nehrănit, neiubit, necrescut, imberb, rătăcit. Hălăduie prin Univers, căutându-şi părintele.
După ce cutreieră aşa, te regăseşte, te trage de mânecă sfios, cerându-şi dreptul la viaţă.
Iar vorbeşte gura fără tine… şi-ţi aminteşti că, acum câţiva ani, ai avut cam aceleaşi idei abernate. Te unflă râsul şi-ţi spui: „tot un visător am rămas”. De parcă asta ar fi un semn de imaturitate.

Sfătuitorul ascuns îţi atrage, din nou, atenţia că trebuie să fii o persoană responsabilă.

Ideea ta, avortată acum câţiva ani, e alungată, din nou, de acasă. De data asta ştie că vor urma ani de rătăcire şi neîmplinire şi deja o doare, şi deja suferă.
Se întoarce peste câţiva ani şi acum te plesneşte peste ceafă, se bagă în tine ca un copil disperat, care cere cu insistenţă să fie luat în seamă.
Atunci realizezi că ai alungat cea mai frumoasă idee din câte ai avut vreodată.

O aduni din eter, ciob cu ciob, scâncet cu scâncet şi compui Simfonia vieţii tale.

Adevarata Operă de Artă a lui

ACESTA EU SUNT.

logo-mama-redesign