„Sunt de acord că trebuie să evoluăm, dar chestia asta cu meditatul şi rugatul… mi se pare total aiurea.”
Cred că n-ai înţeles. Nimic.
Încă n-ai înţeles (sau n-ai aflat) că fără meditaţie, nu există evoluţie şi fără rugăciune, nu există viaţă.
Nu poţi vorbi despre evoluţie fără meditaţie. Oricum ai lua-o, oricum ai vrea s-o ocoleşti, tot la ea ajungi.
Dacă vorbeşti despre evoluţie tehnologică, în spatele ei există nişte oameni care au stat şi au meditat asupra unei idei: cum să dezvolte, să îmbunătăţească un anumit aspect tehnic.
Dacă vorbeşti despre evoluţie în domeniul medicinei, fizicii, bio-chimiei, vorbeşti tot despre nişte oameni care au stat şi au meditat asupra unor întrebări şi probleme pe care le-au întâlnit sau pe care şi le-au pus.
În orice domeniu vrei să evidenţiezi evolutia, meditaţia apare ca motor central, ca unealtă principală.
Nu există evoluţie fără dorintă, voinţă şi consecvenţă. Trebuie să îţi doresti, apoi să ai voinţă şi consencvenţă în practică. Nu poţi avea evoluţie fără o practică.
Ritualul nu este altceva decât un exerciţiu. Nu scrie nicăieri că eşti obligat să practici un anume ritual. Slavă Domnului, a lăsat Dumnezeu o grămadă de variante! Nu îţi place nici unul dintre ritualurile pe care le-ai cunoscut până acum? Nici o problemă, poţi căuta mai departe. Nici unul nu rezonează cu tine? Foarte bine, creează–ţi tu, propriul tău ritual. Ceea ce trebuie să înţelegi, este faptul că fără practică nu se poate.
Nu am spus că fără un ritual religios, nu se poate. Am spus fără o prăctică, fără un ritual, nu se poate. Ritualul aduce constanţa.
Dacă ţi-aş spune că tu ai un ritual, mi-ai spune că alea sunt tabieturi. Aşa este. Le numim tabieturi pentru că ne ferim de cuvinte ca sacru, sfânt, ritual, meditaţie, rugăciune… Nu mai trăim momente sfinte, trăim momente magice. Ziua nu e sacră, poate fi deosebită (în cel mai bun caz) sau ordinară, banală. Nu ne rugăm, că ni se pare învechit; nu medităm, că ne e teamă să nu trebuiască să stăm în nu-ştiu-ce poziţie penibilă ş.a.m.d.
Încă n-ai înţeles (sau n-ai aflat) că fără meditatie, nu există evoluţie şi că fără rugăciune, nu există viaţă.
Da, ştiu, am repetat.
Fiecare gând al tău este o rugăciune! Cu fiecare idee care îţi trece prin cap, îi ceri ceva lui Dumnezeu! Cu fiecare atitudine, decizie, acţiune, tu alegi cine eşti, manifeşti cine eşti şi astfel îi trimiţi lui Dumnezeu mesajul cu nevoile tale. „Sunt acesta, deci am nevoie de cutare experienţă în viata mea”. E simplu.
Dacă tu laşi ca fiecare zi, fiecare idee să fie ordinare, dacă alegi să faci din ele un lucru comun şi fără valoare, e treaba ta. E alegerea ta, ceea ce vrei să manifeşti.
Ceri şi ţi se dă.
Dacă doar pentru câteva ore te vei gândi la viaţa ta prin prisma asta, vei observa că fiecare clipă e sacră şi fiecare gând e o rugăciune sfântă. Vei preţui această existenţă şi vei avea grijă „pe unde calci”.
Dacă vrei să înţelegi că viaţa însăşi este un ritual, că singura deosebire între o viată sfântă şi una ordinară stă în alegerea ta, că meditaţia este singura şi inevitabila cale, atunci vei constata că viaţa este deja un ritual sfânt şi că tot ce ai de făcut este să o practici ca atare.
Omul nu sfinţeşte locul, se sfinţeşte pe sine, îşi sfinţeşte viaţa şi prin asta, sfinţeşte tot ce vine în contact cu el.
Sfinţeşte-te şi nu te mai feri de sfinţenia din tine!
DARdeDARia 