37.

Doamne, îţi mulţumesc că mă-ntorci mereu. La origini, la rădăcini. La adevărul simplu.
Doamne, iartă-mă pentru lipsa de smerenie, pentru dorinţe deşarte, pentru neîncredere.
Doamne, învaţă-mă să cred, ajută-mă să renunţ, ţine-mă aproape.
Hărniceşte-mă.
Îţi multumesc, Doamne, pentru ghidare, pentru întovărăşire şi pentru cale.
Dă-mi, Doamne, puterea luminii Tale în clipele de întuneric şi derivă, şi ştiirea că cea mai profundă beznă e locul naşterii mele.
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru darul despărţirii, dezamăgirii şi durerii. În ele Te-am găsit şi cu ele mi-am hrănit şi tămăduit sufletul.
Îţi mulţumesc, Doamne pentru ce ai luat de la mine, uşurându-mi povara dependenţei şi-ţi mulţumesc pentru ce nu mi-ai dat niciodată, neîncărcându-mă cu noi nevoi.
“Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!”

Sacru – Ritual – Practică

„Sunt de acord că trebuie să evoluăm, dar chestia asta cu meditatul şi rugatul… mi se pare total aiurea.”
Cred c
ă n-ai înţeles. Nimic.
Încă n-ai înţeles (sau n-ai aflat) că fără meditaţie, nu există evoluţie şi fără rugăciune, nu există viaţă.
Nu po
ţi vorbi despre evoluţie fără meditaţie. Oricum ai lua-o, oricum ai vrea s-o ocoleşti, tot la ea ajungi.
Dac
ă vorbeşti despre evoluţie tehnologică, în spatele ei există nişte oameni care au stat şi au meditat asupra unei idei: cum să dezvolte, să îmbunătăţească un anumit aspect tehnic.
Dac
ă vorbeşti despre evoluţie în domeniul medicinei, fizicii, bio-chimiei, vorbeşti tot despre nişte oameni care au stat şi au meditat asupra unor întrebări şi probleme pe care le-au întâlnit sau pe care şi le-au pus.
În orice domeniu vrei să evidenţiezi evolutia, meditaţia apare ca motor central, ca unealtă principală.
Nu exist
ă evoluţie fără dorintă, voinţă şi consecvenţă. Trebuie să îţi doresti, apoi să ai voinţă şi consencvenţă în practică. Nu poţi avea evoluţie fără o practică.
Ritualul nu este altceva dec
ât un exerciţiu. Nu scrie nicăieri că eşti obligat să practici un anume ritual. Slavă Domnului, a lăsat Dumnezeu o grămadă de variante! Nu îţi place nici unul dintre ritualurile pe care le-ai cunoscut până acum? Nici o problemă, poţi căuta mai departe. Nici unul nu rezonează cu tine? Foarte bine, creeazăţi tu, propriul tău ritual. Ceea ce trebuie să înţelegi, este faptul că fără practică nu se poate.
Nu am spus c
ă fără un ritual religios, nu se poate. Am spus fără o prăctică, fără un ritual, nu se poate. Ritualul aduce constanţa.
Dac
ă ţi-aş spune că tu ai un ritual, mi-ai spune că alea sunt tabieturi. Aşa este. Le numim tabieturi pentru că ne ferim de cuvinte ca sacru, sfânt, ritual, meditaţie, rugăciune… Nu mai trăim momente sfinte, trăim momente magice. Ziua nu e sacră, poate fi deosebită (în cel mai bun caz) sau ordinară, banală. Nu ne rugăm, că ni se pare învechit; nu medităm, că ne e teamă să nu trebuiască să stăm în nu-ştiu-ce poziţie penibilă ş.a.m.d.
Încă n-ai înţeles (sau n-ai aflat) că fără meditatie, nu există evoluţie şi că fără rugăciune, nu există viaţă.
Da,
ştiu, am repetat.
Fiecare g
ând al tău este o rugăciune! Cu fiecare idee care îţi trece prin cap, îi ceri ceva lui Dumnezeu! Cu fiecare atitudine, decizie, acţiune, tu alegi cine eşti, manifeşti cine eşti şi astfel îi trimiţi lui Dumnezeu mesajul cu nevoile tale. „Sunt acesta, deci am nevoie de cutare experienţă în viata mea”. E simplu.

Dacă tu laşi ca fiecare zi, fiecare idee să fie ordinare, dacă alegi să faci din ele un lucru comun şi fără valoare, e treaba ta. E alegerea ta, ceea ce vrei să manifeşti.

Ceri şi ţi se dă.
Dac
ă doar pentru câteva ore te vei gândi la viaţa ta prin prisma asta, vei observa că fiecare clipă e sacră şi fiecare gând e o rugăciune sfântă. Vei preţui această existenţă şi vei avea grijă „pe unde calci”.
Dac
ă vrei să înţelegi că viaţa însăşi este un ritual, că singura deosebire între o viată sfântă şi una ordinară stă în alegerea ta, că meditaţia este singura şi inevitabila cale, atunci vei constata că viaţa este deja un ritual sfânt şi că tot ce ai de făcut este să o practici ca atare.
Omul nu sfin
ţeşte locul, se sfinţeşte pe sine, îşi sfinţeşte viaţa şi prin asta, sfinţeşte tot ce vine în contact cu el.
Sfin
ţeşte-te şi nu te mai feri de sfinţenia din tine!


logo-mama-redesign

RUGACIUNE

Doamne,

Îţi mulţumesc pentru experienţele care mi-au zgândărit simţurile, făcându-mă să înţeleg gustul acestei lumi.

Îţi mulţumesc pentru momentele în care emoţiile au fost atât de puternice, încât am crezut că mă definesc, pentru ca mai apoi să mă sece de vlagă, facându-mă să înţeleg că nu e aşa.

Îţi mulţumesc pentru iubirea ce am simţit-o pentru semenii mei, pentru cea pe care au simţit-o ei pentru mine şi pentru că această iubire nu ne-a îndestulat. M-a rănit şi i-a rănit deopotrivă, întorcându-mi inima obosită către Tine. Aşa am învăţat să Te iubesc cât pot şi cum ştiu, să mă iubesc şi să-i iubesc pe ei, prin Tine.

Îţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai îngăduit să am şi, mai cu seamă, pentru ceea ce nu mi-ai îngăduit. De mult egoism m-ai ferit!

Îţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai îngăduit să fiu şi, mai ales, pentru ce nu mi-ai îngăduit. De multă aroganţă m-ai spălat!

Doamne,

Îţi mulţumesc pentru lacrimile ce-ai izvorât din ochii mei şi mai ales, pentru cele pe care le-ai izbucnit din inima mea. Fiecare din ele au fost un pas dinspre regret spre iertare.

Şi îţi mai mulţumesc, Doamne că mi te arăţi în oameni: să-mi fie uşor să mă apropiu şi să Te ţin în braţe, s-apuc să-mi fie dor şi să mă bucur când Te regăsesc, să te pot iubi cu inimă de om, fără să mă strivească splendoarea şi măreţie Ta.

Pentru toate astea îţi mulţumesc, cu rugămintea să mi le amintesti când voi uita.

prayer