D(i)ary. joi, 14 februarie ’19

Când oferi un sfat, de fapt, e ca și cum ți l-ai pune la păstrare pentru momentul în care vei avea nevoie de el. La fel e și cu ajutorul. Cu orice fel de ajutor. De-aia zice ‘când dai, ție-ți dai’. De fapt, nu de aia, dar se portrivește.

Servus! N-am scris de un secol. Mi-ar fi venit, am vrut, dar…. Vrei să știi de ce n-am scris? Sunt sigură că nu. Și dacă vrei, vrei din pură curiozitate, nu de altceva. Și eu aș fi curioasă. Asta dacă mi-ar păsa.

Un mail de la un prieten a ros ca un șoricel conștiincios, timp de trei săptămâni și a resușit să facă o găurică în carapacea sub care mă ascunsesem. Un mail din ăla simplu și curat cu “ce mai faci?”, fără alt motiv.  Au fost și alții, înainte, care îmi spuneau ‘de ce nu mai scrii?’ sau ‘pune mâna și mai scrie!’. N-a funcționat niciodată sistemul ăsta la mine. Nu mă împinge de la spate, ca mă pun ca măgarul, pe picioarele de dinapoi și nu mai faci nimic cu mine. Funcționez foarte prost la teme impuse sau sarcini precise. Și cu cât îmbătrânesc, îmi cresc dioptriile și rezistența la insistențe!

Multlumesc, Tată, că l-ai inspirat pe acest prieten și îi mulțumesc și lui, că s-a lăsat inspirat.

Mulțumesc, Tată, că m-ai folosit acum câțiva ani, când el avea nevoie de sfatul Tău și că l-ai folosit pe el acum, când aveam eu nevoie. Îi mulțumesc lui, că a ascultat povața și s-a ghidat după ea.

Nu vreau să-mi forțez norocul. Atât deocamdată. Ne auzim/vedem mâine.

Reclame

De profesie, prieten


Profesia: PRIETEN

Fişa postului:

Ce este prietenul?

Prietenul merge cu tine la cafea, la bere, la tenis sau la cumpărături.
Îţi ţine pisica atunci când eşti plecat din oraş sau te ia de la aeroport când ai nevoie de asta, chiar dacă el nu are maşină.
Îţi face o supă când eşti bolnav, ţine umărul şi dă şerveţelele mai aproape când plângi şi îţi trage şuturi sau palme când le meriţi.
Te laudă când ştie c-ai fost bun şi te trage de mânecă atunci când o iei pe arătură.
Prietenul este cel care te adoptă în familia lui până când te întinzi mai mult decât ţi-e plapuma. Atunci îţi ţine morală, te face cu ou şi cu oţet, şi stă supărat pe tine vreo 3 zile. După care ştie că aveai nevoie de ajutor cu dulapul din dormitor şi te trezeşti cu el la uşă, gata să te ajute.
Prietenul este frate, părinte, camarad, manta de vreme proastă, baston, sabie, pâine sau floare.
Lista ar putea continua la nesfârşit.

Ce nu este prietenul?

Nu este sclav. Tot ce face, face pentru că a ales, pentru că vrea, nu pentru că l-ai putea obliga.
Nu este fan. Nu îţi va duce trena, nici nu-ţi va ridica soclu şi statuie pentru că nu se consideră nici mai prejos, nici mai presus decât tine şi, oricum, nu crede că ţi-ar veni bine cu nişte găinaţ de porumbel pe ţeastă.
Nu este psihologul tău. Psihologul fixează un program de terapie, în care tu te duci la cabinet şi ai timp limitat să povesteşti cu el. E foarte bine. Prietenul nu fixează un program, nu are cabinet şi, în afară de nevoile lui absolut stringente, nu impune nimic în relaţia cu tine.
Nu este duhovnicul tău. El nu îţi poate ameliora relaţia cu divinitatea. Asta cade în sarcina ta. Prietenul poate doar să îţi atragă atenţia asupra ei. Nu te poate absolvi de păcate pentru că nu te vede ca pe un păcătos şi oricum, consideră că sunteţi în aceeaşi “oală”.

Pe scurt: prietenul este acea persoană care se străduieşte să fie pentru tine ceea ce tu refuzi să fii.

friend-002