Puterea Clipei Conştiente

Viaţa este alcătuită din momente. Uneori considerăm că importanţa unui moment este determinată de anumite situaţii, dar gândind astfel, cedăm puterea asupra propriei noastre vieţi altor persoane sau unor factori exteriori. În consecinţă, ajungem să trăim o viaţă de împrumut, o viaţă aflată sub semnul dependenţei. Ne plângem că viaţa este monotonă, că nu ne aduce nici un fel de satisfacţie, dând vina pe sistem, profesie, serviciu, familie şi câte şi mai câte.

Pentru a deveni din nou stăpâni ai propriei vieţi, este necesar să conştientizăm existenţa propriei persoane, a propriei perspective în fiecare clipă şi a mecanismelor ce ne îndepărtează de noi înşine.
Aduc
ând conştienţîn fiecare moment al zilei, suntem mai prezenti şi astfel, ne recâştigăm puterea asupra propriei persoane, a propriilor decizii, a propriei vieţi!

În acest workshop vom parcurge momentele importante ale zilei, descoperind împreună acele şabloane care ne îndepărtează de propria putere şi vom învăţa cum să folosim conştienţa, cum să devenim pe de-a-ntregul prezenţîn fiecare clipăîn orice loc şîn orice situaţie ne-am afla.
Astfel vom fi c
ât mai mult în contact cu propria noastră esenţă, trăind ca suverani ai propriei vieţi.
Din toat
ă experienţa mea am adunat un set de tehnici simple, uşor de pus în practică, pentru a veni în ajutorul celor care îşi doresc să fie prezenţîn viaţa lor, puternici şi independenţi.

Stă în puterea noastră să aducem sclipire fiecărei zile, să înnobilăm fiecare moment din viaţa noastră. Devenind observatori conştienţi ai propriei persoane şi ai perspectivei din care privim tot ce ne înconjoară, putem descoperi această mare putere de a modela realitatea, de a fi co-creatori. Suntem mereu la distanţă de o decizie de povestea minunată a propriei vieţi.
Ce-ar fi s
ă facem acest pas? Cum ar fi dacă am şti că putem transforma absolut totul în viaţa noastră, pornind de la o decizie simplă: prezenţa conştientă?
V
ă aştept să petrecem o zi în Prezent!

Când?
Duminică, 22 Aprilie 2018

11:00 – 19:00
(cu pauze de cafea 
şi pauză de prânz)

Unde?
Bucure
şti
Kara Therapy

Cât?
240 lei – pentru cei ce se 
înscriu până  în 10 Aprilie (inclusiv)
300 lei – pentru cei ce se 
înscriu după această dată

Înscrieri şi alte detalii la: workshop.dardedaria@gmail.com

Notă importantă: LOCURI LIMITATE!

 

Foto: Christian Lung Photography

AfişIrina Maria Ganescu

Reclame

D(i)ary. sâmbătă, 17 februarie ’18

Undeva, înainte de miezul nopții am auzit un greiere. Exact ca în nopțile de vară. Amărâtul a crezut că a venit primăvara. În februarie. Sau poate chiar a venit?

Știam că, deși aveam alte planuri pentru fila de jurnal de azi, nu voi putea decât să scriu despre el. Acel greiere care a crezut că a venit primăvara. Și s-a trezit singur, chemarea lui fiind în van. Nici un alt frate nu i-a răspuns. Toți dormeau. Încă.

Totuși, dimineața l-am auzit iar pe fratele pițigoi, anunțând schimbarea vremii. Singura problemă e că pițigoiul anunță cum va fi vremea azi/mâine, nu pe termen mai lung. Ce să-i faci? Așa e cu ăștia care trăiesc în prezent. Nu îi interesează nici măcar prognoza meteo pe trei zile.

Mi-a rămas în urechi cântecul singuratic al greierasului. O să îl pun bine, în urechea internă a sufletului, să-mi cânte până când soarele va răsări.

Cred că ajunge pentru azi.

D(i)ary. miercuri, 14 februarie ’18

Unii scriu în jurnal seara, când ziua s-a încheiat. Pentru mine ar fi o pedeapsă. Seara nu vreau altceva, decât să dormmmm… Dimineața, în schimb, e altă stare. Îmi place liniștea fremătândă a dimineții, nuanța crudă și rece a soarelui la răsărit. De când mă știu sunt fascinată de momentul ăsta. Poate de aceea simt că am pierdut ceva, când nu mă pot trezi devreme. Eh, oricum, Cerul s-a îngrijit de asta: stau într-un apartament cu geamuri spre Nord și Apus, răsăritul e un lux pe care mi-l permit, scârțâit, doar vara, liniște am câtă poți avea locuind pe o arteră circulată (inclusiv de tramvaie), la etajul 1, la stradă. Hahaha! Hai, că de-asta ne-am ocupat! Oablă treabă, ca covrigu’!

Tot mi-i dragă dimineața și ăsta e momentul în care mă adun și stau eu cu mine. Asta până a crescut fie-mea. Acum pot să stau cu mine oricând. Tot aia e. Chiar: de ce mai țin eu cont de ‘momentul meu de dimineață’, când pot să îmi aleg oricând acest moment? Poate să fie toată ziua ‘momentul meu’! Nu mai am de ținut cont de nimeni. Ba da. Am de ținut cont de mine. Tot dimineața e mai fain, că nu se trezesc hoardele din bloc și mai am liniște.

Despre vecini refuz să vorbesc în jurnalul meu, chiar și așa iluzoriu cum e.

Dacă te așteptai să scriu ceva super inteligent, ți-ai luat țeapă. Aici scriu exact ce-mi vine. Singurele filtre sunt cele impuse de morala mea proprie. Nu voi scrie despre sex (ăla se experimentează în priză directă, nu se povestește – cine vorbește/scrie despre, n-a experimentat destul sau e frustrat) sau despre politică (pentru mine, acest aspect nu există).

Scriam despre dimineață, despre cât de mult îmi place dimineața. Mi-a zis cineva: ‘normal, ești Berbec’. Pe bune?!? Și ce? Nu cunoști ‘berbeci’ care preferă să doarmă până la prânz și li se drapelează de măreția răsăritului? Hai, mă lași? A încercat s-o dreagă: ‘poate ești născută dimineața’. Daaaa…! Era foarte dimineață în America, atunci când m-am născut eu, pe plaiuri mioritice!

Îmi plac ăștia care habar n-au, da-și dau cu presupusu’! Phiii! Ce-mi mai plac! Tot felul de ‘-ologi’ ACREDITAȚI. Măi, frate! Când văd ‘acreditat’ pe lângă titulatură, mă ia cu rău de la cervicală!

Nu le ajunge că se confundă cu titulatura însăși, mai pun și ‘acreditat’! Fratele meu mai alb! Când te-a adus mămucă-ta pe lume aveai scris în frunte ‘dr., ing., astr-olog, numer-olog, academician’ și alte d-astea? Nu, dragule! Te-a adus pe lume că ființă umană! Nu ca profesionist. În primul rând ești ființă umană, nu o profesie. Asta dacă mai ești ființă umană…

Un prieten de-al meu și-a făcut cărți de vizită pe care a scris ‘om liber’. Nici aici n-a nimerit-o, că e mult până să fim liberi, dar măcar și-a pus reala lui dorință, țelul real. Nu hartist, nu prof,dr,ac,ing,kk. Când m-a întrebat fie-mea ce să scrie pe cărțile de vizită, m-am blocat. Valeu! Păi, ce să pui din toate câte sunt? E musai??? ‘Da, mamă, e musai, să țină minte omu’ cine e aia de i-a dat cartea de vizită și ce poa’ să ceară de la ea; că n-o să te sune pentru baterie la mașină’. Mai poți comenta ceva? Clanță, șefa! Scrie ce știi tu. Na, dacă ești deșteaptă!

Da, vorbeam despre ‘acreditati’. Diplomați la kilogram. Muuulti acreditați, muuulti! Cât de mulți! Și cât de multe diplome cu ‘acreditat’ și ‘certificat’ pe ele! Asta îi face ‘profesionisti de încredere’, nu? Hahaha! Nu m-aș da pe mâna unuia care își flendură acreditările ca pe steag, nici să mă pici cu ceară!

Mi-au zis și mie: ‘pune-ți diplomele pe site, să știe lumea câte calificări/acreditări/certificări ai’. Așa, și? În afară de faptul că am face un frumos album cu poze, la ce m-ar ajuta? Eu am făcut cursuri ca să învăț ce era de învățat; că ei mi-au dat și o țâdulă care adeverea că m-am calificat într-o meserie, treaba lor. Da, am dat și examene, că-mi place să mă dau în stambă și toate erau ‘cu public’. Na, belea!

Da, mi-ar fi plăcut să fac și școala de bijutieri, dar era cam scumpă pentru buzunarul meu și mi-ar fi plăcut să fac marochinerie, dar deja mă intoxicasem cu prenadez în atelierele teatrului, așa că am lăsat-o moartă.

Și când te gândești că atunci când eram copil, prima dată am vrut să mă fac ‘căncăleață’ (cântăreață), apoi am vrut să mă fac ‘doctor pentru inima copiilor bolnavi’. De astea m-am îngrijit, le-am bifat. Numai una mi-a rămas nebifată: vânzătoare în aprozar. Dar, nu e niciodată târziu. Mai știi?

Tu ce vrei să te faci când te faci mare?

 

 

D(i)ary. marți, 13 februarie ’18.

Pentru că m-am trezit la 4 și pentru că tocmai atunci cafetiera a demisionat, îmi voi vărsa of-ul în capul tău. Na! Sau mai nou s-ar scrie ‘off-ul’? Că nu mai știi când tre’ să fii englezit sau nu. Adevărul e că limba asta (așa cum o vorbesc americanii) e mult mai simplă și uneori chiar exprimă mai bine starea pe care o ai când spui ceva. Doar uneori. Că de vrei să exprimi patrie, sub nici o formă nu poți spune ‘country’. Dar să nu intrăm în de-alea grele, că nu se consumă.

De ce scriu? Pentru că e blogul meu și de aia l-am creat, și dacă vreau să scriu – scriu, dacă vreau să fluier – fluier. Și ce mai fluier în ultimul timp! La propriu. Mi-am descoperit o nouă pasiune. Fluier. Și sunt din ce în ce mai bună la asta. Și îmi place. Când nu cânt, fluier. Asta pentru că fie-mea nu suportă să mă audă cântând prin casă. Nu pentru că nu îi place cum cânt, ci pentru că nu cânt decât ‘cântece triste’. Da, îmi plac doinele și ‘cântecele triste’. Nu sunt triste, dar nici sprințare. Îmi plac cântecele care spun ceva. Ceva cu sens. Nu mă dau deșteaptă. Cântecul este forma mea inițială de exprimare. Sunt o timidă care s-a tratat intens și îndelung. De aceea cântecul meu preferat ‘ever’ este “Dacă vrei” – Celelalte cuvinte. Eram adolescentă când am auzit piesa aia prima dată. Mi-a stat ceasul! Era compusă pentru mine! Era despre mine! Cred că ăla a fost primul moment în care am înțeles cum e cu inspirația. Cum e să fii canal și ceea ce creezi să fie pentru toți, nu de dragul de-a te da artist. Așa compuneau și cântau unii, pe vremea aia. Dar n-o să vorbim nici despre asta.

Poate te întrebi ce-i cu toate astea, pe care ți le răstorn aici. Nu-i nimic. E doar că te-ai obișnuit cu mine scriind frumos, cu figuri de stil, în parabole, iar acu’ n-o mai fac. M-am dezbrăcat de grijă pentru tine, pentru mine, am renunțat la a-ți mai fi de folos ție. Pur și simplu vomit gânduri pe o hârtie imaginară, într-un jurnal imaginar. Știi că țin jurnal de la 11 ani? Da, atunci am văzut prima dată un soi de agendă, cu coperțile de carton cașerat, cu ceva flori și fluturi (chinese style), pe care scria ‘Diary’. Și m-am distrat copios că mi-au greșit numele! (Nu, nu m-am gândit la ‘diaree’) Ai mei îmi spuneau ‘Dari’, chestie pe care nu le-o permit decât lor, clar?

Habar n-aveam o boacă de engleză (am început-o dintr-a 6-a). Apoi am aflat ce înseamnă și mi s-a părut fain să scrii ce-ți vine în fiecare zi. Mai ales că aveam încă fixația cu caligrafia. Nu știam pe atunci cum ți se modifică scrisul în funcție de starea emoțională. Am avut vreme să aflu.

Porcăria asta de cerneală inexistentă și hârtie inexistentă nici atât nu face. Dar, na! Ne-am modernizat. La multe ne-am mai modernizat. N-o să mă pirăi din cauza cuceririlor tehnicii. Doamne ajută! Folositoare! Mai ales când vrei să te ascunzi. Pe dinafară vopsit gardul, pe dinăutru – leopardul!

Ți se pare că sunt acră? Crezi?

La mine e 5 jumate dimineața! Ce-ai vrea? Vară stelară cu parfum de tei? Tu ce cauți pe blogul meu? Du-te și te culcă!

Adevărul e că, dacă nu ai simțul umorului, chiar n-ai ce căuta aici. Am o mare meteahnă: sunt sarcastică și îmi place să fac haz și de mine, și de alții. Plus că am un umor atât de negru uneori, că nici cei care mă știu bine, nu-s capabili să râdă. Așa ca… mna, cum ți-o fi norocul.

Hai, că ți-am făcut capul mare.

Ne vedem mâine. Probabil.

Ceau! (nu comenta inteligent, că la noi, în Baia Mare așa se zice)

 

REnaștere

În timpul unui workshop am fost întrebată: ‘la ce-ți folosește să observi chiar tot?’

Nu-ți folosește la nimic, dacă nu ți se pare important fiecare detaliu al creației, dacă pentru tine nu e important să te bucuri de fiecare amănunt al acesteia.

Nu trebuie să fii geolog, biolog sau altfel de “-olog” pentru a contempla creația în fiecare detaliu, pentru a observa miunea lui Dumnezeu în nervurile unei frunze. Trebuie să vrei să fii părtaș, să vrei să afli. De ce să vrei asta? Pentru că ești parte din această creație și, așa cum te-a făurit Creatorul, “după chipul și asemănarea Sa”, te-a făurit și ca Observator a toate. Dumnezeu se creează continuu și se observă continuu în creația Sa. Cred că ăsta e motivul pentru care Tata și-a bătut capul să creeze: să se poată observa în infinitele feluri în care se poate manifesta  și să poată învăța despre Sine. Tot astfel și noi, putem învăța despre noi, contemplând Creația.

Pentru că îmi plac lucrurile simple și concrete, și pentru că mi-s dragi poveștile, am să vă spun o poveste.

Se-ntâmpla acum patru ani, într-o curte frumoasă dintr-un sat. Era zi de tihnă, cu timp pentru toate, mai ales pentru contemplat fiecare frunză, floare sau fir de iarbă. Acceptasem invitația unui prieten drag, fiind într-unul din acele momente din viață în care vrei să îți uiți de nume, să uiți cine ești, că oricum nu mai înțelegi nimic despre tine. Inima mea era doar un strigăt de genul “Cine sunt eeeuuu???? Ce caut aiiiici???”.

Dimineața era târzie, soarele deja uscase iarba și încălzise pământul. Nu departe de locul în care eram așezată pe o buturugă, am observat cum iese din pământ, cu greu, o insectă mare, mai lungă decât un cărăbuș. Privind-o am simțit în mine oboseala și râvna. N-am mai putut să-mi iau ochii de la ea și am început să o urmăresc, făcându-i poze. Astfel s-a născut una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea.

La început era doar un gândac mare, care și-a făcut cu greu loc printre bulgării de pământ. Apoi a pornit numai el știa încotro.

Image may contain: plant, outdoor and nature

Habar nu aveam de ce mă simt împinsă să-l urmăresc. La urma urmei mai văzusem gândaci chiar și mai mari! Și totuși, nu mi-am dezlipit atenția de el, parcurgând în mine tot drumul lui, recunoscând toată strădania și munca aparent zadarnică și fără scop.

Image may contain: plant and outdoor

Urmărindu-l așa, toată ziua, am observat că, de fapt nu era chiar atât de năuc precum părea. Avea el un scop: să ajungă într-un loc mai înalt. Mai ciudat de atât nu putea fi! Dar n-am zăbovit asupra judecății, am continuat să îl observ chiar și când întunericul începuse să coboare peste sat.

Image may contain: outdoor

Din curte m-a condus către casă, trăind împreună cu el traversarea fiecărui fir de iarbă, fiecărei dale de piatră, până la unul dintre stâlpii pridvorului. A-nceput să urce. Simțeam că îi e din ce în ce mai greu. Simțeam cum respirația i se taie, cum fiecare pas e un chin. Așteptam din secundă în secundă să nu se mai poată ține de stâlp și să se prăbușească. Dar el nu renunța. Se mișca deja atât de încet, încât avea nevoie de aproape un minut pentru fiecare pas! Mă durea cumplit și știam că nu am cum să îl ajut pentru că habar nu aveam ce are de gând. Singurul lucru pe care puteam să-l fac, era să fiu prezentă cu totul, să fiu acolo fiecare secundă, fiecare minut chinuitor. Cu el.

Image may contain: plant, outdoor and nature

Pe când Soarele ajunsese deja de cealaltă parte a Pământului, prietenul meu, gândacul ajunsese aproape de subțioara casei bătrânești. S-a oprit. L-am mai privit câteva momente și, pentru că nu se mai mișca, am bănuit că s-a adăpostit pentru noapte. “Îl pot lasă în pace acum” mi-am zis, dar trăgeam cu ochiul din timp în timp. N-a fost nevoie de prea multe minute până când mi s-a părut că se-ntâmpla ceva cu el. La-nceput am crezut că e doar iluzie optică din cauză că l-am privit atât de atent prea mult timp. M-am apropiat, să mă conving. Platoșele chitinoase de pe laterale se mișcau ritmic, parcă respira adânc! Doamne! Tot trupul lui muncea din greu! Simțeam o vibrație, o forfotă interioară, ca un travaliu! Toată copilăria mea am observat insectele și știam sigur că nu respiră ca noi. În secunda ce a urmat, respirația mea s-a oprit. Trupul schimonosit de durere și trudă a început să se desfacă în mijlocul spatelui. Platoșele chitinoase se depărtau cu greu, lăsând să se vadă o altă ființă, un alt corp!

No automatic alt text available.

Lungi momente de chin și miracol…

Asistam la Renașterea unei ființe! Mare e minunea Ta, Doamne!

Cu mintea spulberată m-am retras în casă, alături de prietenii mei. N-am simțit podeaua pe care călcam, n-am simțit patul în care m-am prăbușit într-un somn adânc.

A doua zi l-am reîntâlnit aproape de locul (re)nașterii sale. Nuanța corpului se schimbase puțin, căpătând o culoare mai “pământeană”.

Image may contain: plant, flower, outdoor and nature

Căzută pe pământ, zăcea mărturia fostei existențe, purtând în ea greutatea pământului și chinul întunericului. Mi-am amintit cuvintele lui Budha: “o scoică goală”.

Image may contain: plant, outdoor and nature

Rememoram momentele din ziua precedentă, mulțumind pentru o așa experiență când, nu departe de locul în care eram, am observat din nou mișcare în pământ. Un alt gândac muncea din greu să iasă la lumină! Mi-am petrecut din nou ziua urmărind minunata creatură, parcurgând cam același traseu, trecând prin același proces.

No automatic alt text available.

Mirarea era înlocuită de așteptare și credeam că acum știu exact ce se va întâmpla, dându-mi răgaz să mă bucur că pot să fac poze mai clare.

No automatic alt text available.

Dar Cerul mi-a oferit o nouă surpriză. Cel născut cu o noapte înainte a venit să își întâmpine seamănul!

No automatic alt text available.

Abia atunci, înotând în undele mirării, cu mintea spulberată de sublim, am înțeles mesajul:
Doar după ce cunoști bezna și greul, ești dispus să renunți la vechiul tu. Atunci vei renaște, lăsând în urmă tot trecutul, fiind cine ești cu adevărat. Iar atunci când ești dispus să treci prin această experiență a eliberării de tine, cei ce-au trecut prin ea, cei ce știu cu adevărat cum se dobândește adevărata libertate, sunt lângă tine. Nu ești niciodată singur în REnașterea ta.

Puterea Clipei Conştiente

facebook event cover 30 iunie

Viaţa este alcătuită din momente. Uneori considerăm căimportanţa unui moment este determinată de anumite situaţii, dar gândind astfel, cedăm puterea asupra propriei noastre vieţi altor persoane sau unor factori exteriori. În consecinţă, ajungem să trăim o viaţă de împrumut, o viaţăaflată sub semnul dependenţei. Ne plângem că viaţa este monotonă, că nu ne aduce nici un fel de satisfacţie, dând vina pe sistem, profesie, serviciu, familie şi câte şi mai câte.

Pentru a deveni din nou stăpâni ai propriei vieţi, este necesar să conştientizăm existenţa propriei persoane, a propriei perspective în fiecare clipă şi a mecanismelor ce neîndepărtează de noi înşine.
Aduc
ând conştienţîn fiecare moment al zilei, suntem mai prezenti şi astfel, ne recâştigăm puterea asupra propriei persoane, a propriilor decizii, a propriei vieţi!

Ce-ar fi să facem acest pas? Cum ar fi dacă am şti că putem transforma absolut totul în viaţa noastră, pornind de la o decizie simplă: prezenţa conştientă?

Vă invit la mini-workshop lunar, în care să aprofundăm tehnici şi instrumente potrivite diferitelor situații pe care le întâmpinăm în fiecare zi.

Aşadar, vă aştept să petrecem câteva ore împreună, în PREZENT!

Când?
Vineri, 30 Iunie 2017
vreo trei ore, începând cu ora 18:30

Unde?
Bucureşti (adresa va fi comunicată participanților)

Cât?
60 lei – pentru cei ce se înscriu până în 25 Iunie
120 lei – pentru cei ce se înscriu după 25 Iunie

Înscrieri si alte detalii prin e-mail la:workshop.dardedaria@gmail.com

NOTA IMPORTANTA: numărul de locuri este limitat!

Afis: Irina Maria Gănescu
Foto: Christian Lung Photography

Puterea Clipei Conştiente

fb event cover 26 mai

În timpul şi după workshopul Puterea Clipei Conştiente din 8 Aprilie am constatat nevoia şi dorinţa participanţilor de a avea un suport, un sprijin permanent în procesul de conştientizare. De aceea vă propun o suită de mini-workshopuri lunare, în care, să aprofundăm tehnici şi instrumente potrivite diferitelor situații pe care le întâmpinați în fiecare zi.

Vă invit să pornim împreună la drum, spre cunoașterea stării naturale a ființei noastre, aducând cât mai multă conștiență în viața cotidiană, învăţând să deosebim adevărata noastră structură de şabloanele împrumutate.

Aşadar, vă aştept să petrecem câteva ore împreună, în PREZENT!

Când?
Vineri, 26 Mai 2017
vreo trei ore, încep
ând cu ora 18:30

Unde?
Bucure
şti (adresa va fi comunicată participanților)

Cât?
60 lei – pentru cei ce se înscriu până în 20 Mai
75 lei – pentru cei ce se înscriu după 20 Mai

Înscrieri si alte detalii prin e-mail la: workshop.dardedaria@gmail.com

NOTA IMPORTANTA: numărul de locuri este limitat!

Afis: Irina Maria Gănescu
Foto: Christian Lung Photography