Tot ce v-am spus de-a lungul anilor, mi-am spus şi mie. Nu mi-am spus eu, mi-a spus El/Ea.
Tot ce-am simţit pentru voi, pentru mine simţeam, de fapt. Şi tot ce simţeaţi voi, cânta, plângea în mine.
Ştiţi că, de fapt, nu există nici prietenie, nici frăţie, nici iubire. Relaţiile nu există, de fapt. Ni se pare. E o himeră, o iluzie, o mincună! Mintea crede că toate astea există şi, săraca de ea, se străduieşte să le ţină în cei mai buni parametri, să le facă frumoase, să le înnobileze.
Şi cum ar putea exista o prietenie între mâinile aceleiaşi persoane? Pe bune: mâininle tale se-nţeleg bine, au o relaţie bună sau sunt în conflict? Ochii tăi se înjură unul pe altul dimineaţa sau trăiesc în armonie? Picioarele tale îşi dau la tibie unul altuia sau colaborează pentru ca tu să te poţi deplasa?
PE BUNE! Realizează cineva cât de absurd este?? Realizează cineva cât de anormali suntem? Facem diferenţa între iubire şi neiubire? Nu există nici una nici alta!
O să îmi săriţi din nou în cap, şi eu o să spun că m-am obişnuit…
Adevărul nu poate fi modificat, nu poate fi alterat nici de părerea voastră, nici de-a mea.
Trâmbiţaţi şi fluturaţi ideea de “iubire” şi habar nu aveţi despre ce vorbiţi!
Vă daţi ochii peste cap şi îmi vorbiţi de ‘astral’, ‘drepturi’, ‘nivel vibraţional’, ‘conexiunea cu Sinele’, ‘re-acordare’ şi alte măgării! Da, sunt MĂ-GĂ-RII, atâta vreme cât toate astea vă ajută pe voi să vă separaţi, să vă consideraţi mai cu moţ! Sau din contră, mai prejos! Şi asta vă ajută pe voi să vă hrăniţi invidia, chestia aia slinoasă, care vă suge sângele direct din carotidă!
Invidia este noua divă a societăţii! Îşi prelinge existenţa printre şi prin oameni, ca o otravă intrată direct în sânge, hrănindu-se în voie cu vlaga tuturor! Habar nu aveţi cât de bine se simte ea când “admiraţi” pe cineva, cum jubilează ea când ‘edificaţi’, ‘promovaţi’ şi alte bazaconii d’astea, folosite doar pentru a masca ‘ce i-aş lua tot ce are’, ‘de ce are mai mult sau altfel?’, ‘iar a fost mai deştept ca mine’.
Realizează cineva anomalia? Degetele mâinii pot fi invidioase unele pe altele??? Asta-i boală autoimună, frate! Lumea suferă de Invidie Autoimună! Asta e boala de care suferă lumea! Şi boala asta este si ea efectul unei alte boli: Separarea.
Mâinile tale nu se iubesc între ele! Ele sunt împreună. Pur şi simplu: sunt împreună. Degetele, picioarele, ochii, rinichii tăi! La fel! Cum ar fi să înceapă rinichii să se invidieze între ei: “tu de ce stai numai în dreapta şi eu sunt obligat să stau numai în stânga??”. Doamne fereşte!
O să îmi spuneţi şi că m-am înfuriat, că scriu din furie, că sunt agresivă şi că e ceva în mine care mă face să reacţionez aşa.
DA! Eu sunt un membru furios al acestui organism. Treaba mea este să mă înfuriu! Eu sunt ca o suprarenală, care altă treabă n-are decât să şpriţuie adrenalină în sistem, doar-doar l-o face să acţioneze. Asta sunt şi mă simt bine cu rolul meu. Organismul are dreptul de a asculta mesajele suprarenalei sau să stea ca un cartof.
Şi aşa cum suprarenala se află în ‘căldarea cu energie’ şi se descarcă şi se-ncarcă permanent, aşa şi eu, ma încarc de la Doamne-Doamne şi mă descarc în capul vostru. Doar-doar veţi înţelege că faptul că suntem diferiţi nu ne serveşte nouă, ci ÎNTREGULUI. Aşa cum un organism nu se poate forma doar din ficaţi, aşa şi acest organism, are nevoie de toate alea pentru a funcţiona. Şi da, dacă un deget se cangrenează – îl tăiem, dacă un dinte se strică – îl scoatem, dacă ficatul nu mai funcţionează calumea – facem un transplant. E chiar atât de simplu.
Iubirea pe care o aşteptaţi voi din partea Organismului care vă conţine nu există, pentru că ar însemna boală cu bună ştiinţă, boală consimţită de Întreg, iar asta nu se va întâmpla niciodată. Doar pentru orgoliul unei celule, organismul nu va alege moartea. Va alege tămăduirea. Întotdeauna, pentru totdeauna.
Aşa că veniţi-vă-n fire, curăţaţi-vă de mâzga lipicioasă care e invidia şi vedeţi-vă de treabă. Că iaca, se face seară şi sună clopotul.
DARdeDARia 