DAR DE 8 MARTIE PENTRU FEMEIE

Draga mea,
Să-ţi spun un secret: nu eşti ceea ce crezi că eşti.
Nu crede tot ce ţi se spune.
Nu eşti “o fiinţă”, eşti Fiinţarea însăşi. Eşti viaţă şi moarte, frumos şi urât, sus şi jos, creaţie şi distrugere.
În tine se-adună şi se-mpart minunile lumii, din tine izvorăşte apa cea vie şi tot în tine stă ascuns Leagănul Lumii.
Tu dai o însuşire oricărei creaţii. Orice idee ivită, primeşte de la tine o calitate.
Tu împarţi tot ce nu se poate divide şi aduni tot ce pare complet separat.
Oglindeşti tot ce e în afara ta şi, uneori uiţi că tu nu eşti doar oglinda.
Întăreşti orice lucrare, rabzi ce e de nerăbdat, chiar şi atunci când toţi îţi spun că eşti nerăbdătoare.
Ridici cetăţi în fiinţa ta, pentru a da altora şansa de a învinge în războaie purtate doar în mintea lor.
Oferi ce nu poate fi primit şi primeşti ce nu-ţi oferă nimeni. Te îndestulezi din lipsa lor, considerând-o îndeajuns.
De capeţi firmituri, tu scrii povesti despre Hänsel şi Gretel, şi le arăţi drumul spre casă.
De capeţi flori, o creezi pe Albă-ca-Zăpada, dăruindu-le esenţa vietii tale.
Dacă te alungă, din chinul şi lacrima ta îl zămisleşti pe Făt-Frumos, dăruindu-l altora spre salvare.
În mare de te-aruncă, plânsul tău devine cântec, însoţindu-i mereu pe cale.
Toate astea le faci şi toate astea le eşti. Şi chiar de nu crezi, ele sunt. Şi chiar de nu le poţi, ele te vor împuternici pe tine.
Draga mea,
Nu vinde nimic din ceea ce eşti şi nu da de pomană nimic din ceea ce meriţi să primeşti.
Nu crede ce ţi se spune.
Eşti ceea ce crezi şi crezi ceea ce simţi. Şi asta ar trebui să îţi fie de ajuns.

Aliniamento - Sara Stradi

imagine: Sara Stradi

Cine ești și Cine vrei să fii

afish-cine-esti-si-cine-vrei-sa-fii

Cauți să afli Cine Ești si ce îți dorești cu adevărat Aici și Acum? Ai vrea să știi care îți este Destinul și cum să mergi cât mai autentic pe calea destinului tău?

A ne cunoaște pe noi și a-i cunoaște pe ceilalți (uneori chiar mai bine decât se cunosc ei înșiși) ne dă putere și ne ajută să ne mișcăm cu ușurință, cu smerenie și bucurie prin viață.

Venim pe lume având înscris în noi, fiecare, codul personal pentru toata viata aceasta. E ”încifrat” în primul rând în data nașterii. Foarte exact și de neschimbat.

Cunoscând tainele Numerologiei, îți poți ”citi” – pentru prima dată în viață – ”Manualul de Utilizare”! Poți descifra Cifrul Vieții Tale, pas cu pas!

Poți afla cu exactitate o sumedenie din calitățile tale și din limitele tale.

Poți înțelege cine Ești și poți alege Cine vrei să fii!

 

Când: 16 septembrie 2016, ora 18:30

Unde: locația va fi comunicată celor înscriși.

Înscriere și detalii: email la bogdan@numerosfera.ro sau workshop.dardedaria@gmail.com

Numerosfera-final1-300dpi-150x150 Numerosfera        

Dar-de-Daria-logo-300x287 DARdeDaria

 

Vremelnic

Pe lumea asta toate au un început, un mijloc şi un sfârşit.
În toate găseşti sablonul trăirii tale: o naştere, o vieţuire şi o moarte. La fel cum fiecare celulă este o replică fidelă a organismului tău, şi evenimentele/situaţiile/relaţiile sunt o replică a însăşi vieţii: se nasc, trăiesc o perioadă şi apoi se sting.
Viaţa e formată din secvenţe, la fel cum organismul e format din celule, care trăiesc o perioadă după care sunt înlocuite de celule noi.
Existenţa ta e un puzzle, la fel cum tu însuţi eşti o piesă în mai marele puzzle al exitenţei acestei lumi.
Şi-atunci? Cum ai vrea ca o stare/o situaţie/o relaţie să ţină toată viaţa?
Şi totusi asta ne dorim, după asta tânjim tâmp şi de aici ni se trag o grămadă de frustrări.
Şi nu suntem capabili să trăim pe de-a-ntregul fiecare moment al vieţii pentru că îl comparăm cu un anume moment pe care l-am ales drept etalon al binelui nostru. Şi după acel etalon ne împărţim viaţa în “e bine” şi “e rău”. Cu acel moment în care ne considerăm fericiţi comparăm toate celelalte momente ale vieţii, nu doar ale noastre, dar şi ale celor din jur! Şi aşa ni se pare corect, ca şi altul să se fericeasca după şablonul nostru, nu înţelegem că feicirea lui nu se aseamănă cu a noastră. Ba ne mai apucă şi să-i învăţăm pe alţii ce înseamnă fericirea şi cum ar trebui să trăiscă, negândindu-ne că suntem pe lângă, că suntem aberanţi.
Poate că mă vei întreba “Şi-atunci? Ce avem de făcut?”.
Păi, nu avem nimic “de făcut” decât să ne vedem fiecare de ograda sufletului lui şi de vitele din ea. Pentru că vitele mele nu sunt ale tale, iar ale tale nu sunt ale nimănui altcuiva decât ale tale.
Nu mă poţi învăţa cum să trăiesc, aşa cum nici eu nu te pot învăţa cum să trăieşti din simplul motiv că fiecare e cu viaţa lui. Nu mă poţi învăţa cum să mă bucur pentru că bucuria mea nu are acelaşi izvor cu a ta. Nu te pot învăţa cum să fii împlinit pentru că împlinirea ta vine din ce ţi-ai propus tu pentru această existenţă şi, aşa cum tu nu ai habar, nici eu nu pot să am.
Singurul lucru pe care îl putem învăţa este sinceritatea. Sinceritatea abruptă şi fără echivoc.
Ăsta e singurul ajutor pe care ţi-l pot da, singurul bine pe care ţi-l poţi face singur.
Să fii sincer până la os, până la esenţă.
Crezi ca e uşor?
Crezi că poţi, în momentul frustrării să te opreşti, să te priveşti în ochi şi să recunoşti că starea incomodă pe care o ai, vine din orgoliul tău, din dorinţa de a controla?
Crezi că ţi-ar fi uşor să recunoşti că esti egoist şi îngust? Că în tine se lăfăie un dictator care ar vrea să stăpânească sentimentele şi gândurile tuturor?
Crezi că ai accepta cu uşurinţă că preferi să te faci că nu vezi nevoia celui de lângă tine, doar ca să nu îţi asumi responsabilitatea propriei atitudini? Că e mai simplu să treci prin viaţă ca gâsca prin apă doar ca să dormi liniştit? Că e mai simplu să te faci că nu auzi, că nu vezi, că nu înţelegi doar pentru că n-ai chef să fii sincer?
Cât de uşor îţi e să fii cu adevărat sincer cu tine?
Cât de uşor îţi e să recunoşti că (nici să vrei) nu trăieşti singur, că fiecare gest sau gând îi afectează pe toti ceilalţi şi că atitudinea ta e ca un virus, ca un cancer pentru marele organism al lumii?
Cât de liniştit dormi?
Cât de des îţi zâmbeşti şi îţi spui că eşti deosebit, fantastic, minunat?
Dacă ai fi total sincer cu tine, ai mai vrea să dureze o viaţă toate astea? Ai mai vrea ca situaţiile/relaţiile tale să dureze toată viaţa? Aşa?
Cum te-ai mai forma? Cum te-ai mai educa, cizela?
Dacă viaţa ta, aşa cum e acum, ar dura până ai pleca de aici, cât de mult ţi-ar folosi?
Cu ce te-ai alege?
Cu o burtă mare şi o stare de lâncezeală.
De ce nu ţin pentru totdeauna?
Pentru că nu sunt perfecte.
Eternă e doar perfecţiunea.
Atâta vreme cât nu eşti perfect, nu poţi crea perfecţiunea, iar ceea ce nu e perfect, e limitat în spaţiu şi timp.
Ai un singur lucru de făcut: să tinzi către perfecţiunea sufletului tău.
Deocamdată poţi doar observa cum se aştern în fata ta şabloanele neperfecte pe care le-ai creat, încercând să nu te mai amesteci, să te detaşezi de ele.
Singurul ideal este revenirea acasă; întoarcerea în Sine.
Până la atingerea lui, bucură-te că nimic nu ţine o eternitate!

 

logo-mama-redesign

Atelierul de DAME

Afishul-Atelier-de-Dame-afishul-poza

Despre femeia din noi si adevărata sa putere. Un atelier practic, pentru femei și bărbați, deopotrivă.

Nu trebuie să înveți cum să fii femeie. Nimeni nu te poate învăța asta.

Poți, în schimb, să descoperi cine e femeia din tine, cum e ea și ce mesaje trimite lumii din jur. Poți să înțelegi care e treaba și rostul tău, ca femeie; ce poți oferi și ce poți primi cu adevărat.

Știm că suntem femei sau bărbați, dar știm oare să ne manifestăm ca atare?

Știm să oferim celor din jur cea mai bună și mai frumoasă variantă a noastră sau doar așteptăm să primim ceea ce am fost învățați că ar trebui să primim? Suntem reali sau doar ”încercări” de bărbați sau femei?

Ce e feminitatea? Se poate manifesta ea pe deplin în solitudine sau are nevoie de relaționarea cu alții? O putem învăța din cărți sau la cursuri sau e necesara experimentarea, trăirea reală?

Ce diferențe există (dacă există) între femeia în societate și cea din spațiul intim al căminului? Sunt aceste diferențe importante?

Acestea și multe altele sunt întrebările pe care e important să și le pună orice femeie, de fapt orice persoană. Iar răspunsurile vor veni în momentul experimentării, al viețurii conștiente.

De aceea nu te invităm la un curs sau seminar, ci la un atelier practic, în care să punem cărțile pe masă, față-n față, bărbați și femei, fără măști, cu sinceritate.

Când: 26 – 28 August 2016 (de vineri seara până duminică după amiază)

Unde: locația va fi anunțată celor înscriși. Locurile sunt LIMITATE.

Înscriere și alte detalii: email la bogdan@numerosfera.ro sau workshop.dardedaria@gmail.com, sau mesaj privat către Daria sau Bogdan, pe FaceBook

Daria

Bogdan (Numerosfera)

ASEMENI / A-SEMENI

Nimic nu are importanţă până nu îi dăm noi.
Orice substantiv este comun până ce un om declară că e propriu. Vezi bradul, vioreaua şi altele.
Orice este neînsemnat până ce un om se trezeşte să-l declare important şi-i pune un semn.
Na! L-a însemnat! Că “de bine”, că “de rău”.
Ne-însemnatul, liberul va fi de acum înainte însemnat, înfierat, etichetat, scos în faţă, pus la vedere. Da’ pe el l-au întrebat? Păi nu, că n-are gură să strige. E un obiect sau o idee, nu se poate apăra singur(ă) de celebritate.

Aşa se-ntâmplă şi cu noi, oamenii.
Până nu ne bagă-n seamă cineva, nu reprezentăm nimic. Doar suntem.
Nu putem doar fi cu sau pentru alţii. În relaţii vom fi întotdeauna într-un fel sau cineva anume, adică vom reprezenta ceva. (cu alte cuvinte, vom da o reprezentaţie)
Doar să fim putem doar singuri.
Dumnezeu Este (singur)
Singur nu poţi fi altfel sau mai important. Poţi fi îndeajuns. Asta poţi. De fapt, cred că e singurul fel anume în care poţi fi de unul singur: îndeajuns.
Nu-mi vine în cap nici o altă însuşire pe care ai putea să o experimentezi de unul singur. Şi nici măcar asta la propriu pentru că n-ai şti cum ar fi experienţa ne-îndeajunsului, care, după părerea mea, e una dintre scornelile orgoliului când vrea să facă pe victima.
Simplul fapt că cineva te-a numit, te-a însemnat cumva când ai venit pe lume, arată că însemni ceva, că eşti mai important decât alţii. Şi asta ar trebui să îţi fie de ajuns.
Eşti   cineva   anume.

a-nume = fără nume

a-semeni = fără semeni

Şi iată iluzia şi paradoxul personalităţii şi individualităţii!


logo-mama-redesign

35. (dicteu)

Eşti obosit şi-nfrigurat
Te agăţi de fiecare fărâmă de bucurie, de fiecare motiv care ar putea să-ti mângâie inima
Cu râvnă te agăţi.
Ce cântă în inima ta? Bucuria sau disperarea?
Ce trăieşti, de fapt?
Emoţia momentului în singurătate.
O parte din tine o savurează în tihnă. Cealaltă ar vrea să fugă din locul solitudinii; să cheme o mulţime, să umple golul.
Cine e acea parte?
E o femeie nesigură ce-şi doreşte sprijin şi un scop pentru a fi. Ar alerga să ocrotească doar pentru a se simţi ocrotită. Ar căuta braţe în care să se ascundă, şi-ar închide porţile lumii, să nu mai fie nevoită să lupte, să conducă, să-nfăptuiască.
Cine-i cel ce se-mbată cu nectarul singurătăţii, cel ce nu permite femeii să caute adăpost?
Eu sunt.
Sunt frig. Sunt singur. Şi totuşi nu destul de singur.
Nu mă vrea acum. Nu mă place. Nu înţelege.
Sunt nemişcat. Mi-e străină acţiunea. Mi-e străină înfăţişarea. Nu mă contopesc cu ea. Nici cu mâinile, nici cu picioarele, nici cu pulsul.
Ştiu că sunt aici, acum.
Altceva nu ştiu.

DEŞTEPTAREA!

Ești învățat că trebuie să înveți.
Ești învățat că trebuie să muncești din greu.
Ești învățat că trebuie să “ieși din zona de confort”.
Că trebuie să te instruiești, să te slefuiești, să te modelezi, să te transformi.
Ești impulsionat, motivat, împins de la spate.
Ţi se repetă mereu și mereu, și mereu că trebuie să fii mai bun, mai mult, mai altfel.
Să fii mai mult, să faci mai mult, să dai mai mult.
Cui???
Cine îți pretinde acest efort?
Cine îți cere să te modifici? Să fii altfel decât ești?
Cine îți cere săți sacrifici propria identitate pentru a fi acceptat?
Tu nu vezi că ți se cere să fii ceva anume?
Ești canalizat, îndreptat, înghiontit ca oaia-n strungă, să fii ceva anume! Ceva ce le convine lor!
Cui?
Răspundeți singur.
Ajunge să realizezi că ești “modelat” într-un fel anume, acel fel care convine cuiva.
Ajunge să realizezi că felul acela nu are nici o legătură cu cine ești tu, de fapt.
Nu te întreabă nimeni “cine ești?”. Nu! Ei îți spun ce trebuie să devii.
Ți se servesc țeluri înalte, poleite în culori angelice, doar-doar muști momeala!
E plină lumea de nano-șopârle! Care mai de care mai inteligentă, mai sofisticată sau mai “nobilă”!
Îți susură gingaș în ureche până ești convins că e voința ta.
Gândește puțin: pentru cine trebuie să fii muncitor, pentru cine trebuie să fii instruit, pentru cine trebuie să te modelezi, să îți schimonosești ființa, în ce șabloane trebuie să încapi?
Sigur că e bine să înveți.
Ce înveți?
Sigur că e bine să fii muncitor.
Pentru cine muncești?
Sigur că e bine să te șlefuiești.
Dar a te șlefui nu înseamnă a-ți altera personalitatea astfel încât să te potrivești de minune în locul în care te așează ei.
Ți se cere să ai succes.
Ce înseamnă succesul? Te-ai întrebat vreodată?
Cine trebuie să fii pentru a avea succes? Care e pretul plătit pentru asta?
Cine îți pretinde să îți destrami viața și familia pentru succesul profesional sau social?
Cine îți pretinde săți neglijezi pruncul pentru a putea pune o pâine pe masă?
Cine te-a convins că ești doar o piesă dintr-un angrenaj și că doar fiind într-un anume fel îți poti găsi un loc în lumea asta?
Cine are tupeul să susțină că te plătește pentru munca ta când, de fapt, munca ta îi asigură traiul?
Cine își permite să fie stăpân pe viața ta?
Cine îți măsoară trecerea prin lumea asta? A cui e măsura?
Cine ești?
Cine ai visat să fii?
Mai știi?

 

logo-mama-redesign

Despre numere

Am la tunică un’, doi, trei botoni,
Patru botoni,
Am cinci, şase, sapte, opt botoni,
Nouă botoni!
[…]
Am la tunică ‘j de mii de botoni,
…Mii de botoni!…”

(Fragment din “Marşul botonilor”- A. Jarry)

Numărăm, numărăm.
Numărăm din copilărie: o mamă, un tată, doi bunici, 3 jucării.
Ne numără alţii: primul copil, al doilea copil…
Unele numere ne sunt dragi, altele nu. Asta pentru că le corelăm cu notele de la şcoală sau cu anii, cu numărul prietenilor, cu cel al cadourilor sau cu numărul florilor dintr-un buchet.
În general, cu o cantitate.

Dar dacă am încerca să le privim îndeaproape? Direct în ochi! Direct în suflet!
O să-mi spuneţi că numerele n-au suflet.
Serios?
Ce-i aia, “suflet”?
Nu e o manifestare a energiei? La fel ca piatra, pomul, floarea, ploaia, sufletul e energie. Doar modalitatea exprimării diferă.
Şi-atunci de ce să credem că numerele n-au suflet? Ele sunt vibraţii energetice, orânduite pe niveluri, la fel ca noi – oamenii, pomul, piatra sau ploaia.
Unele vibrează mai adânc, altele mai înalt, după necesitate. Căci necesitatea este singura care decide cine pe ce nivel vibraţional îşi găseşte locul.
Dacă le priveşti îndeaproape, vei observa că ele sunt ca nişte cheiţe fermecate. Fiecare deschide un sipet anume. De aceea au fost botezate “cifre”. Pentru că des-cifrează.
Dar pentru a afla ce comoară deschide fiecare, trebuie mai întâi să te apropii încet, să le cunoşti, să le-mblânzeşti. Apoi totul e simplu: îţi spun ele încotro să te-ndrepţi.
Nu-ţi rămâne decât să descui uşiţa şi să te bucuri de minunile aflate înăuntru!
Şi des-cifrând fiecare minune, te apropii pas cu pas de adevăratul miracol: TU.

9644755-Abstract-background-with-numbers--Stock-Vector-math

ORDINE ŞI DISCIPLINĂ

Ai vrut să cunoşti adevărul, aşa că ai început să cauţi peste tot în jurul tău. Ai fost foarte atent, foarte ordonat, ai notat fiecare observaţie şi te-ai străduit să fii cât se poate de obiectiv. Ţi-a ieşit de minune!
Totul este catalogat, etichetat, aşezat în ordine pe rafturile existenţei!
Bucuria – la sectorul succes/ împlinire
Tristeţea – la sectorul decese/ divorţuri/ afaceri eşuate. Tot acolo sunt frustrarea şi depresia, cu tot cu numărul de la Salvare.
Casa, găina, dumnezeul, copacul sau cerul, toate sunt pironite la locurile lor, în cutii identice, cu etichete scrise cu litere de tipar.
Viaţa ta e o magazie organizată perfect, unde domneşte ordinea şi disciplina. Nimic nu mişcă! Toate stau cuminţi, aşteptând să le foloseşti după cum consideri tu necesar. Doar eşti propriul tău stăpân! Eşti stăpânul vieţii tale!
Eşti super tare, frate! N-ai lăsat nimic la voia-ntâmplării, nu-i aşa?
Auzi? Da-n cutia aia sigilată cu multă bandă izolatoare, ce-i? E alfel… Are altă formă, mărime, culoare… şi n-are etichetă!
Probabil ai lăsat-o pe mai târziu; e destul de obositor să ordonezi realitatea şi să pui fiecare adevăr acolo unde îi e locul.
Ce zici? E de aruncat?
Păi, unde poti arunca părţi de adevăr?
Aaaa… Nu ştii.. De aia ai pus-o acolo, sigilată şi altfel.
De curiozitate: ce-ai pus în ea? Să ştiu şi eu, dacă m-apuc să-mi fac ordine în viaţă.
Chestii ilogice şi fără rost?
Mda… normal că nu prea le ţii minte… dacă-s ilogice şi fără rost..
Auzi? Eu am avut întotdeauna o slăbiciune pentru lucrurile fără rost. Îmi dai voie să mă uit în ea? Poate găsesc ceva ce-mi place şi te mai scap de ele, ce zici? …
Mulţumesc!
Aşa… Ia să vedem:
o păpuşă
un curcubeu
cinci poveşti
patru cântece
zece poezii şi-o fabulă…
Ţi-a scăpat o bucurie! N-o pui în cutia de pe raft?… Aaaa… e defectă, e o bucurie-n sine, n-are suport. Am înţeles.
un căţel albastru
un suflet
două iubiri
mai multe mănunchiuri de lacrimi
Astea nu ţin de tristeţe?… Ahaaa… Sunt ale bucuriei fără suport…
două garduri
patru zâne
şapte urşi
doi bunici
trei acadele

4268008033_f4708a76b7