DAR DE 8 MARTIE PENTRU FEMEIE

Draga mea,
Să-ţi spun un secret: nu eşti ceea ce crezi că eşti.
Nu crede tot ce ţi se spune.
Nu eşti “o fiinţă”, eşti Fiinţarea însăşi. Eşti viaţă şi moarte, frumos şi urât, sus şi jos, creaţie şi distrugere.
În tine se-adună şi se-mpart minunile lumii, din tine izvorăşte apa cea vie şi tot în tine stă ascuns Leagănul Lumii.
Tu dai o însuşire oricărei creaţii. Orice idee ivită, primeşte de la tine o calitate.
Tu împarţi tot ce nu se poate divide şi aduni tot ce pare complet separat.
Oglindeşti tot ce e în afara ta şi, uneori uiţi că tu nu eşti doar oglinda.
Întăreşti orice lucrare, rabzi ce e de nerăbdat, chiar şi atunci când toţi îţi spun că eşti nerăbdătoare.
Ridici cetăţi în fiinţa ta, pentru a da altora şansa de a învinge în războaie purtate doar în mintea lor.
Oferi ce nu poate fi primit şi primeşti ce nu-ţi oferă nimeni. Te îndestulezi din lipsa lor, considerând-o îndeajuns.
De capeţi firmituri, tu scrii povesti despre Hänsel şi Gretel, şi le arăţi drumul spre casă.
De capeţi flori, o creezi pe Albă-ca-Zăpada, dăruindu-le esenţa vietii tale.
Dacă te alungă, din chinul şi lacrima ta îl zămisleşti pe Făt-Frumos, dăruindu-l altora spre salvare.
În mare de te-aruncă, plânsul tău devine cântec, însoţindu-i mereu pe cale.
Toate astea le faci şi toate astea le eşti. Şi chiar de nu crezi, ele sunt. Şi chiar de nu le poţi, ele te vor împuternici pe tine.
Draga mea,
Nu vinde nimic din ceea ce eşti şi nu da de pomană nimic din ceea ce meriţi să primeşti.
Nu crede ce ţi se spune.
Eşti ceea ce crezi şi crezi ceea ce simţi. Şi asta ar trebui să îţi fie de ajuns.

Aliniamento - Sara Stradi

imagine: Sara Stradi

Reclame

Cine ești și Cine vrei să fii

afish-cine-esti-si-cine-vrei-sa-fii

Cauți să afli Cine Ești si ce îți dorești cu adevărat Aici și Acum? Ai vrea să știi care îți este Destinul și cum să mergi cât mai autentic pe calea destinului tău?

A ne cunoaște pe noi și a-i cunoaște pe ceilalți (uneori chiar mai bine decât se cunosc ei înșiși) ne dă putere și ne ajută să ne mișcăm cu ușurință, cu smerenie și bucurie prin viață.

Venim pe lume având înscris în noi, fiecare, codul personal pentru toata viata aceasta. E ”încifrat” în primul rând în data nașterii. Foarte exact și de neschimbat.

Cunoscând tainele Numerologiei, îți poți ”citi” – pentru prima dată în viață – ”Manualul de Utilizare”! Poți descifra Cifrul Vieții Tale, pas cu pas!

Poți afla cu exactitate o sumedenie din calitățile tale și din limitele tale.

Poți înțelege cine Ești și poți alege Cine vrei să fii!

 

Când: 16 septembrie 2016, ora 18:30

Unde: locația va fi comunicată celor înscriși.

Înscriere și detalii: email la bogdan@numerosfera.ro sau workshop.dardedaria@gmail.com

Numerosfera-final1-300dpi-150x150 Numerosfera        

Dar-de-Daria-logo-300x287 DARdeDaria

 

Vremelnic

Pe lumea asta toate au un început, un mijloc şi un sfârşit.
În toate găseşti sablonul trăirii tale: o naştere, o vieţuire şi o moarte. La fel cum fiecare celulă este o replică fidelă a organismului tău, şi evenimentele/situaţiile/relaţiile sunt o replică a însăşi vieţii: se nasc, trăiesc o perioadă şi apoi se sting.
Viaţa e formată din secvenţe, la fel cum organismul e format din celule, care trăiesc o perioadă după care sunt înlocuite de celule noi.
Existenţa ta e un puzzle, la fel cum tu însuţi eşti o piesă în mai marele puzzle al exitenţei acestei lumi.
Şi-atunci? Cum ai vrea ca o stare/o situaţie/o relaţie să ţină toată viaţa?
Şi totusi asta ne dorim, după asta tânjim tâmp şi de aici ni se trag o grămadă de frustrări.
Şi nu suntem capabili să trăim pe de-a-ntregul fiecare moment al vieţii pentru că îl comparăm cu un anume moment pe care l-am ales drept etalon al binelui nostru. Şi după acel etalon ne împărţim viaţa în “e bine” şi “e rău”. Cu acel moment în care ne considerăm fericiţi comparăm toate celelalte momente ale vieţii, nu doar ale noastre, dar şi ale celor din jur! Şi aşa ni se pare corect, ca şi altul să se fericeasca după şablonul nostru, nu înţelegem că feicirea lui nu se aseamănă cu a noastră. Ba ne mai apucă şi să-i învăţăm pe alţii ce înseamnă fericirea şi cum ar trebui să trăiscă, negândindu-ne că suntem pe lângă, că suntem aberanţi.
Poate că mă vei întreba “Şi-atunci? Ce avem de făcut?”.
Păi, nu avem nimic “de făcut” decât să ne vedem fiecare de ograda sufletului lui şi de vitele din ea. Pentru că vitele mele nu sunt ale tale, iar ale tale nu sunt ale nimănui altcuiva decât ale tale.
Nu mă poţi învăţa cum să trăiesc, aşa cum nici eu nu te pot învăţa cum să trăieşti din simplul motiv că fiecare e cu viaţa lui. Nu mă poţi învăţa cum să mă bucur pentru că bucuria mea nu are acelaşi izvor cu a ta. Nu te pot învăţa cum să fii împlinit pentru că împlinirea ta vine din ce ţi-ai propus tu pentru această existenţă şi, aşa cum tu nu ai habar, nici eu nu pot să am.
Singurul lucru pe care îl putem învăţa este sinceritatea. Sinceritatea abruptă şi fără echivoc.
Ăsta e singurul ajutor pe care ţi-l pot da, singurul bine pe care ţi-l poţi face singur.
Să fii sincer până la os, până la esenţă.
Crezi ca e uşor?
Crezi că poţi, în momentul frustrării să te opreşti, să te priveşti în ochi şi să recunoşti că starea incomodă pe care o ai, vine din orgoliul tău, din dorinţa de a controla?
Crezi că ţi-ar fi uşor să recunoşti că esti egoist şi îngust? Că în tine se lăfăie un dictator care ar vrea să stăpânească sentimentele şi gândurile tuturor?
Crezi că ai accepta cu uşurinţă că preferi să te faci că nu vezi nevoia celui de lângă tine, doar ca să nu îţi asumi responsabilitatea propriei atitudini? Că e mai simplu să treci prin viaţă ca gâsca prin apă doar ca să dormi liniştit? Că e mai simplu să te faci că nu auzi, că nu vezi, că nu înţelegi doar pentru că n-ai chef să fii sincer?
Cât de uşor îţi e să fii cu adevărat sincer cu tine?
Cât de uşor îţi e să recunoşti că (nici să vrei) nu trăieşti singur, că fiecare gest sau gând îi afectează pe toti ceilalţi şi că atitudinea ta e ca un virus, ca un cancer pentru marele organism al lumii?
Cât de liniştit dormi?
Cât de des îţi zâmbeşti şi îţi spui că eşti deosebit, fantastic, minunat?
Dacă ai fi total sincer cu tine, ai mai vrea să dureze o viaţă toate astea? Ai mai vrea ca situaţiile/relaţiile tale să dureze toată viaţa? Aşa?
Cum te-ai mai forma? Cum te-ai mai educa, cizela?
Dacă viaţa ta, aşa cum e acum, ar dura până ai pleca de aici, cât de mult ţi-ar folosi?
Cu ce te-ai alege?
Cu o burtă mare şi o stare de lâncezeală.
De ce nu ţin pentru totdeauna?
Pentru că nu sunt perfecte.
Eternă e doar perfecţiunea.
Atâta vreme cât nu eşti perfect, nu poţi crea perfecţiunea, iar ceea ce nu e perfect, e limitat în spaţiu şi timp.
Ai un singur lucru de făcut: să tinzi către perfecţiunea sufletului tău.
Deocamdată poţi doar observa cum se aştern în fata ta şabloanele neperfecte pe care le-ai creat, încercând să nu te mai amesteci, să te detaşezi de ele.
Singurul ideal este revenirea acasă; întoarcerea în Sine.
Până la atingerea lui, bucură-te că nimic nu ţine o eternitate!

 

logo-mama-redesign

Atelierul de DAME

Afishul-Atelier-de-Dame-afishul-poza

Despre femeia din noi si adevărata sa putere. Un atelier practic, pentru femei și bărbați, deopotrivă.

Nu trebuie să înveți cum să fii femeie. Nimeni nu te poate învăța asta.

Poți, în schimb, să descoperi cine e femeia din tine, cum e ea și ce mesaje trimite lumii din jur. Poți să înțelegi care e treaba și rostul tău, ca femeie; ce poți oferi și ce poți primi cu adevărat.

Știm că suntem femei sau bărbați, dar știm oare să ne manifestăm ca atare?

Știm să oferim celor din jur cea mai bună și mai frumoasă variantă a noastră sau doar așteptăm să primim ceea ce am fost învățați că ar trebui să primim? Suntem reali sau doar ”încercări” de bărbați sau femei?

Ce e feminitatea? Se poate manifesta ea pe deplin în solitudine sau are nevoie de relaționarea cu alții? O putem învăța din cărți sau la cursuri sau e necesara experimentarea, trăirea reală?

Ce diferențe există (dacă există) între femeia în societate și cea din spațiul intim al căminului? Sunt aceste diferențe importante?

Acestea și multe altele sunt întrebările pe care e important să și le pună orice femeie, de fapt orice persoană. Iar răspunsurile vor veni în momentul experimentării, al viețurii conștiente.

De aceea nu te invităm la un curs sau seminar, ci la un atelier practic, în care să punem cărțile pe masă, față-n față, bărbați și femei, fără măști, cu sinceritate.

Când: 26 – 28 August 2016 (de vineri seara până duminică după amiază)

Unde: locația va fi anunțată celor înscriși. Locurile sunt LIMITATE.

Înscriere și alte detalii: email la bogdan@numerosfera.ro sau workshop.dardedaria@gmail.com, sau mesaj privat către Daria sau Bogdan, pe FaceBook

Daria

Bogdan (Numerosfera)

ASEMENI / A-SEMENI

Nimic nu are importanţă până nu îi dăm noi.
Orice substantiv este comun până ce un om declară că e propriu. Vezi bradul, vioreaua şi altele.
Orice este neînsemnat până ce un om se trezeşte să-l declare important şi-i pune un semn.
Na! L-a însemnat! Că “de bine”, că “de rău”.
Ne-însemnatul, liberul va fi de acum înainte însemnat, înfierat, etichetat, scos în faţă, pus la vedere. Da’ pe el l-au întrebat? Păi nu, că n-are gură să strige. E un obiect sau o idee, nu se poate apăra singur(ă) de celebritate.

Aşa se-ntâmplă şi cu noi, oamenii.
Până nu ne bagă-n seamă cineva, nu reprezentăm nimic. Doar suntem.
Nu putem doar fi cu sau pentru alţii. În relaţii vom fi întotdeauna într-un fel sau cineva anume, adică vom reprezenta ceva. (cu alte cuvinte, vom da o reprezentaţie)
Doar să fim putem doar singuri.
Dumnezeu Este (singur)
Singur nu poţi fi altfel sau mai important. Poţi fi îndeajuns. Asta poţi. De fapt, cred că e singurul fel anume în care poţi fi de unul singur: îndeajuns.
Nu-mi vine în cap nici o altă însuşire pe care ai putea să o experimentezi de unul singur. Şi nici măcar asta la propriu pentru că n-ai şti cum ar fi experienţa ne-îndeajunsului, care, după părerea mea, e una dintre scornelile orgoliului când vrea să facă pe victima.
Simplul fapt că cineva te-a numit, te-a însemnat cumva când ai venit pe lume, arată că însemni ceva, că eşti mai important decât alţii. Şi asta ar trebui să îţi fie de ajuns.
Eşti   cineva   anume.

a-nume = fără nume

a-semeni = fără semeni

Şi iată iluzia şi paradoxul personalităţii şi individualităţii!


logo-mama-redesign

35. (dicteu)

Eşti obosit şi-nfrigurat
Te agăţi de fiecare fărâmă de bucurie, de fiecare motiv care ar putea să-ti mângâie inima
Cu râvnă te agăţi.
Ce cântă în inima ta? Bucuria sau disperarea?
Ce trăieşti, de fapt?
Emoţia momentului în singurătate.
O parte din tine o savurează în tihnă. Cealaltă ar vrea să fugă din locul solitudinii; să cheme o mulţime, să umple golul.
Cine e acea parte?
E o femeie nesigură ce-şi doreşte sprijin şi un scop pentru a fi. Ar alerga să ocrotească doar pentru a se simţi ocrotită. Ar căuta braţe în care să se ascundă, şi-ar închide porţile lumii, să nu mai fie nevoită să lupte, să conducă, să-nfăptuiască.
Cine-i cel ce se-mbată cu nectarul singurătăţii, cel ce nu permite femeii să caute adăpost?
Eu sunt.
Sunt frig. Sunt singur. Şi totuşi nu destul de singur.
Nu mă vrea acum. Nu mă place. Nu înţelege.
Sunt nemişcat. Mi-e străină acţiunea. Mi-e străină înfăţişarea. Nu mă contopesc cu ea. Nici cu mâinile, nici cu picioarele, nici cu pulsul.
Ştiu că sunt aici, acum.
Altceva nu ştiu.