54.

Tot ceea ce ești, ceea ce devii, toate le ești pentru tine.
Și nimic din ceea ce ești nu-ți folosește dacă nu e dăruit altora.

Anunțuri

Puterea Clipei Conştiente

facebook event cover 30 iunie

Viaţa este alcătuită din momente. Uneori considerăm căimportanţa unui moment este determinată de anumite situaţii, dar gândind astfel, cedăm puterea asupra propriei noastre vieţi altor persoane sau unor factori exteriori. În consecinţă, ajungem să trăim o viaţă de împrumut, o viaţăaflată sub semnul dependenţei. Ne plângem că viaţa este monotonă, că nu ne aduce nici un fel de satisfacţie, dând vina pe sistem, profesie, serviciu, familie şi câte şi mai câte.

Pentru a deveni din nou stăpâni ai propriei vieţi, este necesar să conştientizăm existenţa propriei persoane, a propriei perspective în fiecare clipă şi a mecanismelor ce neîndepărtează de noi înşine.
Aduc
ând conştienţîn fiecare moment al zilei, suntem mai prezenti şi astfel, ne recâştigăm puterea asupra propriei persoane, a propriilor decizii, a propriei vieţi!

Ce-ar fi să facem acest pas? Cum ar fi dacă am şti că putem transforma absolut totul în viaţa noastră, pornind de la o decizie simplă: prezenţa conştientă?

Vă invit la mini-workshop lunar, în care să aprofundăm tehnici şi instrumente potrivite diferitelor situații pe care le întâmpinăm în fiecare zi.

Aşadar, vă aştept să petrecem câteva ore împreună, în PREZENT!

Când?
Vineri, 30 Iunie 2017
vreo trei ore, începând cu ora 18:30

Unde?
Bucureşti (adresa va fi comunicată participanților)

Cât?
60 lei – pentru cei ce se înscriu până în 25 Iunie
120 lei – pentru cei ce se înscriu după 25 Iunie

Înscrieri si alte detalii prin e-mail la:workshop.dardedaria@gmail.com

NOTA IMPORTANTA: numărul de locuri este limitat!

Afis: Irina Maria Gănescu
Foto: Christian Lung Photography

Puterea Clipei Conştiente

fb event cover 26 mai

În timpul şi după workshopul Puterea Clipei Conştiente din 8 Aprilie am constatat nevoia şi dorinţa participanţilor de a avea un suport, un sprijin permanent în procesul de conştientizare. De aceea vă propun o suită de mini-workshopuri lunare, în care, să aprofundăm tehnici şi instrumente potrivite diferitelor situații pe care le întâmpinați în fiecare zi.

Vă invit să pornim împreună la drum, spre cunoașterea stării naturale a ființei noastre, aducând cât mai multă conștiență în viața cotidiană, învăţând să deosebim adevărata noastră structură de şabloanele împrumutate.

Aşadar, vă aştept să petrecem câteva ore împreună, în PREZENT!

Când?
Vineri, 26 Mai 2017
vreo trei ore, încep
ând cu ora 18:30

Unde?
Bucure
şti (adresa va fi comunicată participanților)

Cât?
60 lei – pentru cei ce se înscriu până în 20 Mai
75 lei – pentru cei ce se înscriu după 20 Mai

Înscrieri si alte detalii prin e-mail la: workshop.dardedaria@gmail.com

NOTA IMPORTANTA: numărul de locuri este limitat!

Afis: Irina Maria Gănescu
Foto: Christian Lung Photography

Despre Responsabilitate

În ultimul timp mi se tot arată două subiecte: responsabilitate/asumare şi încredinţarea. Sunt ele, totusi, două idei diferite?
Unii vor să-şi asume, alţii nu. Unii sunt responsabili, alţii fug de responsabilitate ca dracu’ de tămâie.
De ce unii-s într-un fel şi alţii într-altul? Ce-i deosebeşte?
E simplu să spui că unii-s responsabili şi alţii nu. Că-s aşa din naştere/educaţie. Chiar simplist!
Pun eterna întrebare: “de ce?”.
De ce unii sunt şi alţii nu? Ba mai mult: de ce unora le e mai usor să îşi asume responsabilităţi care nu sunt ale lor, adică să se simtă responsabili pentru soarta şi acţiunile altora şi nu sunt capabili să îşi asume responsabilitatea propriei existenţe, propriei fiinţe?
Da, şi aici o să-mi dai un răspuns facil: pentru că se aruncă mereu în exterior. Nu mă mulţumeşte răspunsul ăsta. E la prima mână. După el urmează din nou întrebarea “da’ de ce?”.
De ce-i este mai simplu omului să îşi asume o responsabilitate dată de altcineva? De ce fuge ca din puşcă atunci când e vorba de a-şi asuma propria alegere?
“Că n-are încredere în el” îmi vei spune.
În cine? În el ca persoană, ca cetăţean?
Nici eu n-am. E instabil şi egoist, ghidat de propriile instincte. Nici în mine n-am încredere. Nu sunt cu nimic mai presus decât semenii mei.
Diferenţa este că eu ştiu că nu sunt doar atât. Ştiu că eu nu sunt asta. Eu nu sunt un cetăţean, o persoană. Şi tu ştii asta despre tine.
Eu sunt un suflet venit dintr-un spririt. În asta cred. În el mă încred.
Ca persoană nu îmi asum nimic, nici măcar responsabilitatea. Ca persoană nu sunt de crezut pentru că eu nu mă cred… persoană. Eu mă cred suflet. El este de crezut şi el se încrede în Spirit. Şi cel mai de crezut este Spiritul. În El mă încred.
Când te consideri cetăţean nu ai cum să ai încredere că poţi să-ţi asumi responsabilitatea. Doar când ştii că eşti suflet găseşti bucuria responasbilităţii.
De ce?
Pentru că sufletul ştie că nu e unic, ci doar diferit, iar responsabilitatea nu atârnă pe umerii lui, ci în palma Unicului Întreg. Singura responabilitate a sufletului este de a se lăsa purtat, de a trăi în armonie cu responabilitatea pe care şi-a asumat-o de la început, Unicul.

trust

41.

De ce nu vii întotdeauna?

Eu sunt aici, acum.

Da, dar de ce nu te găsesc mereu?

Depinde ce cauţi.

Pe tine te caut!

Eu sunt mereu.

Da, dar nu te găsesc mereu!

Mă găseşti când mă cauţi.

Şi când nu te găsesc, înseamnă că nu te caut?

Da.

Dar eu cred, totuşi că te caut!

Crezi ce vrei.

Cred că vii doar când vrei.

Eu sunt aici, mereu.

Atunci te manifeşti când vrei!

Eu doar sunt, tu manifeşti.

Eu mă manifest pe mine, tu te manifeşti pe tine!

Eu sunt.

Da, dar tu te manifeşti! Când vrei.

Eu sunt. Tu manifeşti.

Nu am cum să te manifest pe tine! Poate tu să mă…

Eu sunt.

Tu mă manifeşti pe mine?

Eu sunt.

Tu eşti cel care mă caută, mă găseşte, mă creează pe mine.

Eu sunt.

DUMINICĂ

Cred că săptămâna ar trebui să înceapă cu duminica.
Să te trezeşti cu bucurie şi recunoştinţă şi să te ocupi de sufletul tău.
Să stai cu tine, să te bucuri de compania ta în linişte şi să faci acele lucruri care-ţi bucură inima. Să scrii, să pictezi, să citeşti sau să asculţi muzică. Ai putea chiar să mergi la biserică, dar din bucurie, nu din vinovăţie.
Să faci acele lucruri care te fac să te simţi mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de esenţa ta.
Să stai pe iarbă, să meditezi, să priveşti cerul sau florile.
Săţi găseşti ritmul tău, făcând abstracţie de orice stimul exterior.
Şi la sfârşitul zile să te-mpaci cu tine.
Să te simţi întreg.
Astfel, în a doua zi a săptămânii, luni, să poţi lua cu tine această stare de regăsire şi împăcare şi să o menţii pe tot parcursul săptămânii. Sau măcar să-ncerci.
Da, ştiu că se spune că Dumnezeu a muncit şase zile şi în a şaptea s-a odihnit. Dar înainte de cele şase zile? Aia ce zi a fost?
Oare nu a început munca la această lume, cunoscându-se pe Sine? Nu cunoştea Dumnezeu că El este, cine este şi ce vrea să creeze? Oare nu a chibzuit El bine înainte de a se apuca să creeze această dimensiune?
S-a apucat aşa, fără nici o idee? Nu cred. Zice în marea carte că “la început a fost cuvântul”. Acel cuvânt ziditor nu apare fără o idee, iar ideea aceea nu cred că apare fără o intenţie.
Oricum aş sta şi-aş întoarce-o, tot acolo ajung: Tata a avut o idee pe care a ţinut-o în minte şi în inimă (a chibzuit-o) şi apoi a manifestat-o.
Deci înainte de a se “apuca de treabă”, a stat cu El, în linişte. Înainte de a rosti Cuvântul, a avut Ideea pe care a ţinut-o în El şi a lăsat-o să se coacă, să se maturizeze, să prinda cât-de-cât contur.
Deci, înainte s-a odihnit în Sinea Lui.
Noi considerăm duminica zi de zăcut şi de-mbuibare şi uite aşa pornim ziua de luni obosiţi şi năclăiţi, şi-ajungem să considerăm viaţa o corvoadă.
Cum ar fi să considerăm duminica prima zi din săptămână?
Cum ar fi sa considerăm duminica prima zi din tot restul vieţii noastre?
Ziua în care cunoaştem că suntem, cine suntem şi ce vrem să creăm.
Domnul ajută.
logo-mama-redesign