D(i)ary. vineri, 13 iul ’18

Nu mai știu dacă m-a trezit eclipsa, Luna sau motanul. Crezi că e important? La 5:40 dimineața e o liniște superbă, chiar și pe strada mea. La 6:00, două mașini devin patru, intervalul dintre două tramvaie se scurtează. La 6:30 mă bucur dacă pot număra până la 20 între două mașini. Dacă aș rămâne agățată de zgomotul străzii, mintea mea nu și-ar mai găsi odihna. Am învățat să mă agățat de razele de soare printre ramuri, de sunetele din interiorul meu. Am învățat să aleg lumea interioară. Ai spune că fug. Nu, doar mă retrag. E mult mai ușor să privești din interior spre exterior decât invers. Cel puțin, atunci când ai înțeles că nu ești decât în interior.

Lună, Lună Nouă
Taie pâinea-n două
Și ne dă și nouă!
Ție jumătate
Mie jumătate
La vară – bucate!

Așa ne-a învățat bunica să (des)cântăm la Lună Nouă.

O fi despre generozitate? Despre legătura femeii cu lumea asta? Dacă femeia e rodnică și lumea e rodnică. Dacă femeia de darnică și lumea e darnică.

Lumea – Lunea – Luna

Cine-i Lumea? “Natura”, o să zici. Și Natura cine-i? E ceva sau cineva? Unii o văd ca pe o bucată de lut, alții ca pe o piatră. Unii o consideră Maică/Zeiță, alții nici nu se gândesc la ea. Pentru unii, Lumea e Terra, pentru alții e omenirea. Da, acuma știu că ești deștept; o să sari: “și una – și alta!”.

Când spui cuvântul ăsta, ‘lumea’, care e prima imagine pe care o vezi, care e prima senzație pe care o simți în corp? Ce simte ființa ta când aude “LUMEA”?

Probabil că azi, pentru că e unul dintre acele momente în care Luna are tupeul să se înnoiască exact când iubitul ei, Soarele e puțin eclipsat, femeile au o mică șansă să fie mai blânde cu ele, mai sincere atât pe dinăuntru, cât și pe dinafară. (Păzea!)

Și da, e o zi de vineri-13. Vineri e ziua zeiței Venus, cea care ne învață să ne valorizăm. 13 e un număr absolut fabulos, dacă știi că reprezintă manifestarea Trinității în materie, manifestarea Voinței Divine în dimensiunea asta (3D). Această zi de vineri-13 e cu dedicație specială pentru cei ce acceptă să primească cu recunoștință și curaj, orice dar le oferă subconștientul lor. Deschide-ți inima și mintea, să te auzi ce-ți spui!

Sfatul terapeutului? Beți apă.

 

Reclame

Terapia DAR sau Reflexo Energetic

Ideea a venit prin Ghidul meu, ca o confirmare la o problemă/întrebare cu care mă confruntam de vreo 10 ani: cum aș putea aprofunda tehnica reflexoterapiei, în așa fel încât să ajung mai aproape de cauza afecțiunilor și cum aș putea elimina disconfortul pacientului, pentru ca mintea lui să nu mai blocheze procesul tămăduirii?

Dar să îți spun povestea de la început.

În 2007 am terminat cursurile unei școli de masaj, axându-mă pe partea terapeutică (reflexoterapie și masaj terapeutic). De la început m-am gândit că sunt anumite aspecte pe care aș simți să le elimin: durerea în anumite puncte; disconfortul reacțiilor de curățare ale organismului, de după anumite ședințe; îndepărtarea efectului, dar nu și a cauzei. Știu că s-au scris o sumedenie de cărți despre asta, dar pentru mine, singura valabilă este experiența directă, personală.

Am continuat să practic, dar cu intermitențe. Mă sâcâia mereu gândul că, în momentul în care pacientul simte durere, mintea lui se agață de acest aspect neplăcut, blocând acceptarea tămăduirii. Pe lângă asta, vedeam clar că, degeaba amelioram sau chiar înlăturam o problemă fiziologică, ea reapărea.

Încurajată de fratele meu, am ales să caut mai profund, să încerc să simt, să înțeleg care sunt problemele, de fapt, de unde vin ele și cum aș putea ajuta cu adevărat. Bineînțeles că primele încercări au fost un fiasco. Mă bazam pe ce știam din anatomie și fiziologie și îmi pusesem în cap ‘să văd cu mâinile’. Mi se părea o chestie ‘uau!’ și aproape că îmi făcusem un țel din asta. Pe fratele meu îl bombardam cu întrebări de genul ‘cum?’ sau ‘ce trebuie să fac?’. Eram convinsă că el, fiind tămăduitor, mă va putea învăța ‘cum să văd energia’. Pe scurt, voiam să fiu ca el, să fac ce face el.

Am muncit mult cu încăpățânarea mea până m-am lămurit: fiecare cu drumul lui. Grația Divină se manifestă altfel prin fiecare, iar capacitatea de a tămădui este o consecință a evoluției personale, dacă ți-e dat și acest aspect, dacă ființa ta are în ‘program’ asta, nu un țel în sine.

A tămădui vine în ungurescul ‘támasztani’, care înseamnă ‘a sprijini’, ‘a ajuta’, deci nu ‘a vindeca’. Poți ajuta atunci când tu nu mai ești (atât de) neajutorat. Altfel, orbul îl conduce pe orb.

Așa că, am lăsat de-o parte tot ce am învățat în legătură cu terapia și m-am concentrat pe cunoașterea omului.

În copilărie, un medic bătrân mi-a spus: ‘dacă nu poți diagnostica pacientul, măcar în linii mari, de când intră în cabinet până ajunge la scaun, atunci nu ești medic’. Eu nu sunt medic, dar am înțeles cât de important este să cunoști omul care vine la terapie.

Toate problemele și disfuncțiile fiziologice își au rădăcina în planul emoțional. Toate dizarmoniile din planul emoțional își au rădăcina într-un punct dizarmonic din planul mental. De aceea, tămăduirea nu poate fi doar responsabilitatea terapeutului. E un  proces în care se angajează atât el, cât și pacientul.

Am acumulat experiență în numerologie, astrologie, consiliere și am cerut ghidare Sus. Am trecut prin câteva perioade de curățare, pe care, la început, nu le-am înțeles. După fiecare astfel de perioadă, primeam încă un ajutor, mai multă înțelegere și claritate. Ședințele de terapie s-au modificat în timp și continuă să se modifice, devenind mult mai mult și mai frumos decat mi-am propus la început.

Acum nu mă mai încred doar în ce am învățat, în ce știu eu, nici măcar în înțelegerea dobândită până acum, pentru că, oricând Ghizii pot aduce cunoștințe noi, pot oferi noi înțelegeri. Mă las călăuzită, punând în folosul pacientului tot ceea ce sunt.

Îi spun Terapie DAR pentru că e mai mult decât o terapie. E un dar pe care Cerul ni-l face și ție, și mie.

O întâlnire cu mine este, de fapt, o întâlnire cu tine. Eu sunt doar un mijlocitor, un canal de comunicare. Cine cu cine comunică? Păi, organele și sistemele din organismul tău îmi pot atrage atenția asupra unor nemulțumiri de-ale lor (ce? credeai că n-au personalitate?), Ghizii tăi sau ai mei îmi pot oferi informații despre aspecte asupra cărora e nevoie să îți pui atenția, poți să ai și tu înțelegeri, să primești mesaje sau să trăiești anumite experiențe emoționale pe care le-ai blocat în trecut. Pe scurt, orice e posibil pentru că nu îngrădim nimic. Primim tot ce este și tot ce putem fi, cu recunoștință.

Ce ofer eu:

–              Consiliere

–              Informații și mesaje din partea Ghizilor și a Îngerilor (dacă ei decid asta)

–              Terapie energetică – subtilă, profundă, fără contraindicații sau reacții adverse

–              Stabilesc o punte de comunicare cu organismul tău pentru ca el să îmi poată spune de unde vin problemele și disfuncțiile pe care le întâmpină

–              Un spațiu curat și sigur d.p.d.v. energetic, în care mă voi strădui să îți creez toate condițiile pentru ca tu să te poți relaxa și deschide

Ce am nevoie de la tine:

–              Dorința autentică de a permite această experiență

–              Curiozitate și minte deschisă

–              Să te programezi și să îți respecți programarea

–              Să-ți dai voie să te relaxezi și să primești toată Dragostea și Adevărul, cu Recunoștință (D.A.R.)

 

Pentru programări și alte amănunte, mă poți suna:

0744996576 / 0722196606

Pace și Lumină!

logo-mama-redesign

D(i)ary. marți, 17 aprilie ’18

Unii prieteni mă întreabă ‘ce-mi doresc de ziua mea’.

Ce să-mi doresc? Ca tot omul: sârme noi pentru uscatul rufelor, un aragaz cu un cuptor mai bun, colac nou la wc, un preș nou la intrare… să zugrăvesc la vară… să… mna… ca omul.

Despre asta vrei să vorbim? Ce-mi doresc?

Mai bine vorbim despre ce este. Despre starea de fapt. Anul trecut a fost special. Anul ăsta e special. Fiecare aniversare e specială. Nu pentru că ‘e ziua mea’, că nu-i a mea. N-am dobândit-o în nici un fel. Ce e cu ziua asta, de fapt? Oamenii își sărbătoresc nașterea, adică venirea în existența asta materială. Așa, și? Care-i treaba? Chiar ai de sărbătorit momentul în care ai venit să îți plătești ‘facturile’? Chiar ai de sărbătorit coborârea din Rai? Nu comentez. Știu că nu-ți place ce spun. Nu-ți cade bine.

Ce e ziua nașterii? Ne obișnuim să sărbătorim începutul, ca la revelion, dar ziua de naștere e, mai întâi, o încheiere. Abia a doua zi poți sărbători începutul. Ziua de naștere semnifică încheierea unui an, a unui ciclu. De aia se spune că ‘ai implinit’. Adică l-ai împlinit/întregit/încheiat. Dacă ești atent, copilul împlinește 1 an de la naștere. Adică s-a scurs un an de când a venit aici. Deci, ziua asta semnifică încheierea unor ani de când am venit în manifestare aici. Abia de mâine încep un nou an.

Ziua de naștere e o perioadă – punte, o zonă de trecere. Dacă nu îți acorzi șansa de a sorta și deșerta bagajul adunat, ai toate șansele să îl cari cu tine peste punte și, în anul ce vine n-o să înțelegi ce-i cu atâta greutate pe capul tău.

Eu consider ziua de naștere un bun prilej de auto-observare și auto-redefinire, reafirmare a propriei persoane.

Așa că, de ziua mea, îmi doresc de fapt, o sită. Să cern tot ce e de cernut, să las în urmă tot ce e de lăsat, să pot trece podul cu un bagaj mai ușor (că, deh, de la o vârstă e mai greu cu căratul). Și îmi mai doresc ceva: curaj să fiu ce sunt, încredere în Cei de Sus și 1000 de ani pace.

Pace și Lumină!

 

Puterea Clipei Conştiente

facebook event cover 30 iunie

Viaţa este alcătuită din momente. Uneori considerăm căimportanţa unui moment este determinată de anumite situaţii, dar gândind astfel, cedăm puterea asupra propriei noastre vieţi altor persoane sau unor factori exteriori. În consecinţă, ajungem să trăim o viaţă de împrumut, o viaţăaflată sub semnul dependenţei. Ne plângem că viaţa este monotonă, că nu ne aduce nici un fel de satisfacţie, dând vina pe sistem, profesie, serviciu, familie şi câte şi mai câte.

Pentru a deveni din nou stăpâni ai propriei vieţi, este necesar să conştientizăm existenţa propriei persoane, a propriei perspective în fiecare clipă şi a mecanismelor ce neîndepărtează de noi înşine.
Aduc
ând conştienţîn fiecare moment al zilei, suntem mai prezenti şi astfel, ne recâştigăm puterea asupra propriei persoane, a propriilor decizii, a propriei vieţi!

Ce-ar fi să facem acest pas? Cum ar fi dacă am şti că putem transforma absolut totul în viaţa noastră, pornind de la o decizie simplă: prezenţa conştientă?

Vă invit la mini-workshop lunar, în care să aprofundăm tehnici şi instrumente potrivite diferitelor situații pe care le întâmpinăm în fiecare zi.

Aşadar, vă aştept să petrecem câteva ore împreună, în PREZENT!

Când?
Vineri, 30 Iunie 2017
vreo trei ore, începând cu ora 18:30

Unde?
Bucureşti (adresa va fi comunicată participanților)

Cât?
60 lei – pentru cei ce se înscriu până în 25 Iunie
120 lei – pentru cei ce se înscriu după 25 Iunie

Înscrieri si alte detalii prin e-mail la:workshop.dardedaria@gmail.com

NOTA IMPORTANTA: numărul de locuri este limitat!

Afis: Irina Maria Gănescu
Foto: Christian Lung Photography

17. 4

Ai să crezi că scriu despre mine. Da şi eşti liber să crezi că o fac din trufie. Orgoliul meu are multe feluri de-a da din picioare. Trufia, însă e unul dintre tentaculele retezate din timp. Adică n-am prea avut timp să mă trufesc. O fac aşa cum o fac de obicei când vorbesc despre acest “mine”: mă pun la dispoziţa ta pe post de material didactic. Take it or leave it!
De când eram copil m-am simţit oarecum strivită de ziua asta. Habar n-aveam de ce. Era ceva mare şi puternic care mă ţintuia la pământ, îmi presa pieptul şi îmi gâtuia glasul. Îi priveam pe cei din jur cum se raportează la mine. La ceea ce credeau ei că sunt. Dinlăuntrul acelui corp îi priveam şi nu aveam vorbe să le spun că nu sunt eu aceea. Că ceea ce vedeau nu avea nici o legătură cu mine. Din acea stare de neputinţă am ales să nu comunic cu ei, să nu le spun adevărul, să îi las să creadă ce vor, iar eu îmi vedeam de mine, de universul meu.
Odată cu vârsta m-am specializat în a masca: am devenit ceea ce ei numeau “sociabilă”, “comunicativă”. Adică am învăţat să comunic pe limba lor, pe limba ta. Şi am văzut că nu e rău. Te simţi bine când comunic cu tine, te simţi bine când te fac să te simţi bine. Nu mă cunoşti, dar te simţi bine. E bine.
Acum e necesar, totuşi, să afirm despre cine trăieşte aici, în corpul ăsta. Nu ştiu dacă voi găsi cuvintele necesare, dar ştiu că trebuie să încerc. Şi nu voi vorbi despre mine, aşa cum ai crede, ci despre ziua asta, energia asta, care a avut nevoie de mai bine de patruzeci de ani pentru a putea începe măcar să se manifeste.
Ziua de 17 aprilie este cea de-a 107-a zi a anului. În anii bisecţi este cea de-a 108-a. 108, în budhism este număr sacru. Reprezintă vibraţia rugăciunii, a mesajului care ajunge la însuşi Creatorul Universului.
1 + 0 + 8 = 9
Creatorul a imaginat acest univers în 9 niveluri. (Floarea Vieţii este reprezentată din 9 sfere intersectându-se, contopindu-se)
1 = Eu Sunt
0 = Dumnezeu
8 = Precum în Cer (Spirit), aşa şi pe pământ (materie)
Deci, o dată la 4 ani, ziua de 17 aprilie are ocazia să împlinească tot ce a afirmat în ceilalţi 3. Adică în 3 ani a schiţat o formă, iar în cel de-al 4-lea manifestă în plan fizic. Şi asta că vreau, că nu vreau. E foarte simplu: la 4 ani culeg roadele a ce am semănat şi udat 3 ani. Crezi că doar eu?
Acest 17 este un 8 (1 + 7 = 8) şi 8-ul asta este ultima vibraţie dintr-un şir de 4 vibraţii feminine (2, 4. 6, 8).
2 – Eva. Fecioara
4 – Femeia muncitoare (profesionista)
6 – Mama
8 – Preoteasa / Femeia Mag
Pentru a putea manifesta vibraţia asta aveam nevoie de un şir lung şi diversificat de experienţe, unele mai puternice decât altele. Şi mi le-am acordat. A fost complicat în adolescenţă şi în tinereţe: fiinţa de carne era atât de… toantă! La asta se adăuga şi părerea celor din jur, care vedeau o copilă. Mi s-a reproşat nu o dată că fac pe deşteapta, că prea am răspuns de fiecare dată, că prea mă dau experimentată. Aşa, şi? Ei au rămas cu părerea şi eu am primit, în timp, confirmarea că sunt autentică şi că ceea ce văd şi înţeleg este ceea ce este.
Ar mai fi o sumedenie de informaţii “senzaţionale” despre acest 17, care m-ar ajuta să îţi demonstrez că importanţa pe care o dau acestui număr, acestei zile, nu vine din trufie sau ataşament personal, dar mă voi rezuma la atât. Poţi să mă crezi sau nu, oricum vei crede doar ce îţi e confortabil. M-am obişnuit.
De ce scriu rândurile astea? Din datorie.
Am datoria să îţi comunic clar şi cât mai pe înţeles cum stau lucrurile. În general.
Am datoria să exprim şi să manifest adevărul, atât cât îl pot cuprinde/percepe.
Am datoria să exprim adevărul despre Cine Sunt.
De aceea, te rog să înţelegi că acest corp, venit în această existenţă într-o zi de 17 aprilie, este un loc în care:
găseşti întotdeauna o vorbă bună, atunci când ai cu adevărat nevoie;
primeşti întotdeauna o încurajare, atunci când îţi pierzi curajul;
ai întotdeauna spaţiu să afirmi adevărul despre tine însuţi;
nu eşti judecat pentru cine eşti, ci pentru cine refuzi să fii, fără a fi condamnat pentru asta;
nu eşti obligat sau convins să nimic;
eşti acceptat aşa cum eşti şi de aceea nu ţi se cere nimic din ce nu poţi da, dar nici nu ţi se acceptă zgârcenia de a da mai puţin decât ceea ce eşti;
nu vei intra decât cu acordul meu şi nu vei primi explicaţii pentru asta;
dacă ai intrat vreodată, nu înseamnă că asta se va repeta, iar dacă ai ieşit cândva, nu înseamnă că nu vei găsi cale de-ntors.
Fiinţa care locuieşte în acest corp, afirmă:
sunt ceea ce sunt şi nu am nevoie de confirmarea nimănui, pentru că ceea ce sunt este între mine şi Tatăl meu;
sunt aici pentru mine şi pentru tine;
mă manifest liber, iar dacă asta te deranjează, eşti liber să te consideri separat;
nu accept nici de la mine, nici de la tine decât ceea ce sincer se află în suflet;
te văd aşa cum eşti, iar încercarea de a mima altceva o poţi lăsa pentru alţii.
Şi pentru că tocmai ţi-am spus că mi-au trebuit mai bine de patruzeci de ani pentru a putea să încep să mă manifest ca cine sunt, îţi voi scrie asta:
am trecut prin toate vibraţiile feminine pentru a putea ajunge azi, aici;
tot ceea ce crezi că ştii despre mine, uită;
tot ceea ce ţi-a plăcut în relaţia cu mine, iartă;
tot ceea ce ai nevoie de la mine, cere;
tot ceea ce îţi este incomod, acceptă şi, poate, îţi va folosi cândva.
Vibraţia ce sunt nu este despre îngăduinţă, cât despre onestitate. Vei găsi mângâiere atâta vreme cât vei accepta adevărul, vei primi căldură, atâta vreme cât vei accepta focul şi vei fi îmbrăţişat atâta vreme cât vei accepta că nu eşti mai important decât creanga copacului bătută de vânt.
Vibraţia ce sunt nu este despre mine, cât despre Maica. Cea pe care tu o consideri pământ, iar eu o consider viaţă. Nu mă manifest pe mine, ci pe Ea. Nu vei găsi în mine ceea ce ţi-ai dori, ci ceea ce Ea îţi oferă.
Puterea ce sunt nu este a mea, ci a Ei. Dacă asta te face să mă judeci ca trufaşă, e treaba ta. Treaba mea este ceea ce sunt, pentru că asta îţi pot oferi.

Fie-ţi frumos.

DAR de DAR, ia!

logo-mama-redesign

DAR DE 8 MARTIE PENTRU FEMEIE

Draga mea,
Să-ţi spun un secret: nu eşti ceea ce crezi că eşti.
Nu crede tot ce ţi se spune.
Nu eşti “o fiinţă”, eşti Fiinţarea însăşi. Eşti viaţă şi moarte, frumos şi urât, sus şi jos, creaţie şi distrugere.
În tine se-adună şi se-mpart minunile lumii, din tine izvorăşte apa cea vie şi tot în tine stă ascuns Leagănul Lumii.
Tu dai o însuşire oricărei creaţii. Orice idee ivită, primeşte de la tine o calitate.
Tu împarţi tot ce nu se poate divide şi aduni tot ce pare complet separat.
Oglindeşti tot ce e în afara ta şi, uneori uiţi că tu nu eşti doar oglinda.
Întăreşti orice lucrare, rabzi ce e de nerăbdat, chiar şi atunci când toţi îţi spun că eşti nerăbdătoare.
Ridici cetăţi în fiinţa ta, pentru a da altora şansa de a învinge în războaie purtate doar în mintea lor.
Oferi ce nu poate fi primit şi primeşti ce nu-ţi oferă nimeni. Te îndestulezi din lipsa lor, considerând-o îndeajuns.
De capeţi firmituri, tu scrii povesti despre Hänsel şi Gretel, şi le arăţi drumul spre casă.
De capeţi flori, o creezi pe Albă-ca-Zăpada, dăruindu-le esenţa vietii tale.
Dacă te alungă, din chinul şi lacrima ta îl zămisleşti pe Făt-Frumos, dăruindu-l altora spre salvare.
În mare de te-aruncă, plânsul tău devine cântec, însoţindu-i mereu pe cale.
Toate astea le faci şi toate astea le eşti. Şi chiar de nu crezi, ele sunt. Şi chiar de nu le poţi, ele te vor împuternici pe tine.
Draga mea,
Nu vinde nimic din ceea ce eşti şi nu da de pomană nimic din ceea ce meriţi să primeşti.
Nu crede ce ţi se spune.
Eşti ceea ce crezi şi crezi ceea ce simţi. Şi asta ar trebui să îţi fie de ajuns.

Aliniamento - Sara Stradi

imagine: Sara Stradi