D(i)ary. marți, 16 octombrie ’18

Știi ce mi se pare absolut fabulos? Felul în care știe Cerul să îți oblojească fricile. Dacă îl lași.

Momentul alegerii. Îți dai frâu liber, e fain, te simți bine, ba chiar te admiri la un colț. Nu durează prea mult, că intervine afurisitul ăla de echivoc: “dar dacă…”. Na! Ți-a tras-o la rădăcină! Te-a luat de pe picioare, ca un tsunami nevăzut și șiret! Și s-a dus și bruma de încredere pe care credeai c-ai învățat-o și-ai exersat-o până acum! Ei, nu chiar, că ai capacitatea să observi șerpișorul ăla care se insinuează în carnea ta. Eu cred că e bine, atâta vreme cât îl observi continu și îl ții sub control. Important e să nu îl lași să își facă de cap în viața ta, că strică toate jucăriile.

Și îl observi…. Și îl observi…. Și îl ții în frâu… și te ia un plictis de zile mari, gândindu-te “altă treabă n-am decât să stau după idiotul ăsta, care se crizeaza la fiecare pală de vânt?” Și zici că nu îi mai dai atenție, că nu îl mai hrănești cu energia ta, și se va ofili singur. Hahaha! Așa am făcut! Și era mai bine, până când am observat cum vin din exterior subiecte de discuție exact pe tema fricii pe care eu consideram că nu o mai hrănesc! Te-ai prins?! Pe măsură ce trecea timpul, am realizat că degeaba încerc eu să stau cu spatele la el, că șerpișorul sâsâia din toți rărunchii, doar-doar l-o băga și pe el în seamă cineva. Atunci am schimbat macazul. L-am luat în palmă, l-am privit si… ce ochișori mici și vii are! E chiar drăgălaș, în felul lui tembel. Hai, c-am luat-o razna, după ce că personalizez frica, îi mai găsesc și însușiri drăgălașe! Mai rămâne să dezvolt un atașament față de șerpișor!

Și nu exact asta facem? Ne atașăm de propriile frici, dându-le cu spoială de calități. Frica de libertate o numim responsabilitate. Frica de responsabilitate o numim dorință de libertate. Frica de suferință o numim progres și frica de a primi schimbările, o numim traditionalism  ș.a.m.d.

Ce faci în momentul în care ai în palmă frica ta; e clară, conturată, știi exact ce e. Îi dai în cap, o strivești ca pe un gândac sau o pui în buzunarul de la piept, ca pe ceva foarte drag ție? Eu zic că nici una, nici alta. Cum să-ți spun? La fel ca tine, frica ta crede că există, că e reală, că e îndreptățită la opinie. Și-atunci, ca de la hologramă la hologramă, cred că e mai bine să o așezi pe un scăunel lângă tine și să îi spui: “hai să vedem ce face Tata cu situația asta”.

Vă liniștiți amândoi și primiți primul mesaj, apoi al doilea… și înțelegeți (din nou) că totul este așa cum este. Orice culoare i-ați da, orice părere ați avea despre situația prezentă, ea nu este decât așa cum este, fără un sus sau un jos, fără un bine sau un rău.  Îți amintești atunci un vers: “Bucurosi le-om duce toate”, că fără bucurie nu știu ce rost ar mai avea să le ducem. Fără bucurie și umor, nu văd ieșire din ițele pe care le-am încurcat cu toții, atât de magistral.

Privesc Cerul și văd doar iubire și pace. Privesc mesajele pe care Frații din Lumină le trimit către noi și toate spun cam același lucru: “Bucură-te, totul e bine, totul e în echilibru, totul e armonie!” privesc la noi și văd o colcăială și o zbatere fără sens, când, de fapt toate-s așezate și cunoscute. Nu avem nimic altceva de făcut decât să respirăm și să ne bucurăm!

Cu bucurie, înainte!

între Cer și Pământ

Dacă aș spune că e o zi cu o mare încărcătură emoțională, n-aș greși, dar ar fi superficial.
Azi e despre alegeri, despre iubire vs. frică, despre ideal vs. scopuri mărunte.
Azi e despre curajul ce izvorăște din generozitate, despre cât de concret știm să aplicăm ceea ce susținem a fi de valoare pentru noi. Pentru că valoarea înaltă a trăirilor noastre va contura și va materializa peisajul în care existăm.
Forța valului energetic din această zi este colosală. E ca un talaz de neoprit ce poate mătura totul în cale sau poate ridica la lumină o insulă, în mijlocul oceanului, acolo unde nimeni n-ar fi crezut că se poate. Diferența pe care o fac alegerile noastre este enormă!
Psihic am putea sta în dubiu. Idealurile înalte ce ne sunt revelate azi s-ar putea să blocheze biata minte omenească, care ar putea considera că e “prea mult”, “prea departe”, “prea de tot”.
De aceea Universul ne vine în ajutor, amintindu-ne că tot ce e uman se află între Cer și Pământ, că orice gând, orice simțire, orice emoție sau idee se materializează în acest spațiu dintre cele două “capete” ale existenței.
Da, trăim în această lume duală, sfâșiată mereu între bine și rău, lumină și întuneric, sus și jos. Dar asta vine doar din iluzia separării, care azi poate fi mai pregnantă decât de obicei. Și, totuși, dacă reușim să ne centrăm, să prindem rădăcini și să ne ridicăm mâinile și sufletul spre Idealul celest, vom reuși să canalizăm această energie spre scopul înalt ce i-a fost sortit.
Ziua de azi cere de la noi să renunțăm la scopurile mărunte în favoarea idealului și a unei viziuni înalte. Oricât de complicat ar părea, toată treaba se simplifică în momentul în care vrem să înțelegem că alegerea este a noastră și că orice bine personal trebuie să fie un bine colectiv. Dacă binele meu e răul tău, înseamnă că nu e nici un bine.
Când nu găsim rostul, când teama pune stăpânire pe noi, e bine să ne conectăm cu Maica Pământ, cerându-i să tămăduiască orice frică. Și azi e o zi numai bună pentru așa ceva.
Conexiunea cu Terra este puternică azi, prin pământ și prin apă. Elementul pământ reprezintă trupul, materia. Apa reprezintă sufletul, legătura dintre spirit și materie. Ziua de azi stă sub semnul apei, esența vieții, cea care poate fi hrană atât pentru corp, cât și pentru suflet, cea care deține toate informațiile acestui univers, oferindu-le cu generozitate tuturor celor care vor să înțeleagă. Apa nu ține pentru ea și nici nu obligă pe nimeni. Ea poartă în ea toată înțelepciunea vremurilor, nefăcând din asta un titlu de glorie. Apa acceptă orice formă, știind că valoarea și adevărul se găsesc în conținut.
Atunci când dubiul pune stăpânire pe mintea omului și emoțiile încep să clocotească, ținându-l legat, blocat în frică, soluția este simplă: să-și pună încrederea în viziunea înaltă a Sinelui Superior. Vocea Sinelui vine ușor, ca aerul pe care-l respirăm, iar azi, vocea Lui se aude clar. Doar trebuie să fim dispuși să o ascultăm.
Numerograma zilei ne vorbește despre înțelepciunea dobândită din iubire adevărată și totală. Orice creație umană este pulbere în vânt dacă nu e susținută de iubire și valori înalte, dacă omul nu se concentrează pe Ideal și se pierde în interese personale, mărunte.
Dacă ne observăm gândurile și trăirile, dacă facem puțină liniște în minte, vom auzi ce ne transmite Sinele nostru și vom observa că energia pe care o simțim năvălind în toată ființa noastră nu este neapărat distrugătorare, ci are capacitatea de a crea ceva sublim.
Locul în care se arată teama, poate fi locul din care izvorăște iubirea. Energia investită în frustrare și furie, poate fi energia ce tămăduiește, ce creează o lume fără suferință. Durerea tratată cu rezistentă și victimizare, devine suferință, iar cea tratată cu iubire, devine salvare și mântuire.

10520575_623539537748321_9011574889393469757_o

Pietre, Ape, Oameni

Unii oameni sunt ca pietrele, alţii sunt ca apa.
Oamenii-pietre rămân ferm pe poziţii, împotrivindu-se curentului sau lăsând râuri să treacă peste ei.
Sunt statornici.
În curgerea ta îi vei găsi mereu acolo unde i-ai lăsat. Poate puţin mai şlefuiţi sau mai brăzdaţi, dar mereu acolo. Astfel ei devin oameni-amintiri. Devin amintirile tuturor acelora care au trecut prin viaţa lor.
Ei vor rămâne mereu în trecutul oamenilor-râuri pentru că oamenii-râuri curg mereu, se-ntâlnesc, se despart, creează fluvii, delte, mări şi oceane; se evaporă în cer, întorcându-se ca nori şi ca ploi.
Ei pot curge cu tine sau în depărtare, pot da senzaţia că se separă, dar vor şti să se întâlnească întotdeauna, ca să apună cu soarele, în valurile oceanului. Pentru ei cerul e un astfel de ocean şi vor face mereu schimb de picături de suflet, cu generozitate.
Oamenii-râuri nu se-ntorc, curgând în amonte la oamenii-pietre, ci sub formă de ceaţă sau ploi, dar oamenii-pietre nu-i recunosc şi-i cred nestatornici.

Pentru oamenii-râuri nu e important locul, nici măcar vadul. E importantă curgerea, împreunarea, despărţirea şi-apoi bucuria regăsirii.
De aceea oamenii-pietre şi oamenii-râuri vor fi împreună pentru o scurtă vreme şi-apoi vor deveni oameni-amintiri.

8758

DAR DE 8MARTIE PENTRU BĂRBAT

Când te iubeşte o femeie, habar n-ai.
Pentru că femeia te iubeşte în toate felurile, atât de diferit încât nu mai înţelegi nimic.
Pentru că femeia te iubeşte în toate felurile în care ai putea fi iubit.
Pe unele le recunoşti: de la mamă, de la soră, de la prietenă sau de la amantă. Dar mai sunt o sumedenie de feluri pe care nu le-ai întâlnit, cu care nu eşti obişnuit, pe care nu le pătrunzi. De aceea le confunzi cu altceva: cu toane, cu spaime, cu romantisme siropoase, cu încăpăţânări, ba chiar cu egoism.
Dar eu îţi spun: habar n-ai.
Nu ai habar pentru că nu îţi trece prin cap că acea femeie te iubeşte altfel decât poti cuprinde.
Te iubeşte cu lacrima, cu degetele, cu gândul şi cu părul.
Te iubeşte cu ceva mai mult decât cuvântul, fapta sau corpul; te iubeşte cu fiinţa ei, cu fiirea ei. Şi fiirea asta, a ei cuprinde Pământul şi Cerul. Fiinţa ei nu e doar cea pe care o vezi în dreapta ta.
Când stai în faţa ei, stai în faţa Lumii.
Când o strângi în braţe, te contopeşti cu Începutul.
Când o faci sa plângă, toată tristeţea lumii se-aruncă spre tine în lacrimile ei. Iar când o bucuri, tămăduieşti toate rănile acestei lumi.
Da. Femeia pretinde. Femeia cere.
Îţi cere să fii stâlp, nu vânt.
Îţi cere să fii munte, nu pulbere.
Îţi cere să fii balsam, nu sabie.
Şi-atunci când îţi cere să fii sabie, este pentru că are nevoie ca tu să-ţi tai lanţurile care te ţin în colb.
Pentru tine le cere.
Şi dacă toate acestea nu le poţi, le va putea ea.
Doar că atunci nu mai poate să fie acea femeie. N-o mai cânta, n-o mai admira, nu-i mai aştepta iubirea.
E ocupată cu împlinitul faptelor tale.
love song between earth and sky

imagine: http://www.celesteprize.com/artwork/ido:189174/