D(i)ary. sâmbătă, 14 septembrie ’19

Acum vreo 25 de ani plecam în primul turneu cu teatrul. Eram în ultimul an de facultate. 

 Aseară i-am avut în sală, la cântarea noastră, pe trei dintre oamenii dragi de atunci. Cântam și mă uitam la ei, prietenii mei de aproape o viață, oameni lângă care am crescut și m-am format, oamenii care m-au protejat și iubit atunci când eu n-o făceam. Unii m-au păzit, unii m-au ridicat, alții m-au sprijinit.

  Trecem prin viața asta crezând că împlinim, că reușim și de fapt singura reușită e atunci când dăm voie să se întâmple lucruri minunate. Toate se întâmplă parcă de la sine și noi suntem luați de ‘valtzul rozelor’ și duși de mânuță prin viață. Și râdem și ne fălim ca niște copii care nu realizează că tata nu le-a scos roțile ajutătoare de la bicicletă. Da, suntem cu toții doar unelte.

 Mulțumesc ‘uneltelor’ din viața mea! M-ați întors în timp și mi-ați umplut inima de emoție și bucurie, de acea căldură atât de familiară, dar de care uitasem. Prezența voastră acolo are o anumită aromă în  mintea mea. În cele câteva ore am revăzut toți acei ani, cu toate bucuriile, împlinirile, disperările și minunile lor! Uau! Pot să spun din nou: a meritat! Tot! 

 Toate experiențele de atunci, chiar și voi, dragii mei, sunteți parte din mine, din cine sunt azi. M-ați întrebat mai demult dacă nu mi-e dor. Cum ar putea să îmi fie dor când vă port în mine? Nu-mi lipsiți niciodată, dar văzându-vă împreună, ca aseară, mi-a bucurat inima. Uite-așa am creat împreună încă o amintire. Peste 25 de ani vom povesti și ne vom hlizi pe tema asta. 

 Mulțumesc.

Prima oară

Fiecare om aduce în viața ta câte ceva.

Primești un dar de la fiecare suflet care ți se alătură pe cale, pentru o vreme. Și fiecare dar poartă pecetea “prima oară-n viața mea”. Cred că asta e una din bucuriile existenței aici: “prima oară”.
De-am fi rămas Sus, totul ar fi fost știut, etern. Dar am venit aici să aflăm cum e să nu știi, cum e “nicioadată până acum” sau “prima oară”. Ce stare deosebită e asta! Să te poți bucura de ceva pentru prima oară, ca un copil ce descoperă lumea, indiferent de vârsta pe care o ai!

Mirarea! Minunea noului!

O plantă despre care ai citit, dar pe care o vezi, o atingi prima oară în viața ta. Un miros sau un gust pe care le simți prima oară. Un loc despre care știi, dar îl cutreieri prima oară.
Această stare de început, de nou, atât de personală, de intimă!

Ăsta e exercițiul continuu al existenței: “prima oară-n viața mea”.

Azi am experimentat cutare gust/miros/senzație pentru prima oară.
Azi am întâlnit cutare om pentru prima oară.
Azi am fost în cutare loc pentru prima oară.

Și ne mai întrebăm de ce ni s-a dăruit uitarea, atunci când am venit în această existență! Uite de-asta! Să ne putem mira și bucura! Să putem trăi această stare inconfundabilă, unică a lui “pentru prima oară”!

Dacă-i permiți, viața îți face câte-o bucurie în fiecare zi.

10520575_623539537748321_9011574889393469757_o