12. 2. 2018

question mark

Ești pregătit să trăiești schimbările pe care le-ai cerut?

Anunțuri

Despre Responsabilitate

În ultimul timp mi se tot arată două subiecte: responsabilitate/asumare şi încredinţarea. Sunt ele, totusi, două idei diferite?
Unii vor să-şi asume, alţii nu. Unii sunt responsabili, alţii fug de responsabilitate ca dracu’ de tămâie.
De ce unii-s într-un fel şi alţii într-altul? Ce-i deosebeşte?
E simplu să spui că unii-s responsabili şi alţii nu. Că-s aşa din naştere/educaţie. Chiar simplist!
Pun eterna întrebare: “de ce?”.
De ce unii sunt şi alţii nu? Ba mai mult: de ce unora le e mai usor să îşi asume responsabilităţi care nu sunt ale lor, adică să se simtă responsabili pentru soarta şi acţiunile altora şi nu sunt capabili să îşi asume responsabilitatea propriei existenţe, propriei fiinţe?
Da, şi aici o să-mi dai un răspuns facil: pentru că se aruncă mereu în exterior. Nu mă mulţumeşte răspunsul ăsta. E la prima mână. După el urmează din nou întrebarea “da’ de ce?”.
De ce-i este mai simplu omului să îşi asume o responsabilitate dată de altcineva? De ce fuge ca din puşcă atunci când e vorba de a-şi asuma propria alegere?
“Că n-are încredere în el” îmi vei spune.
În cine? În el ca persoană, ca cetăţean?
Nici eu n-am. E instabil şi egoist, ghidat de propriile instincte. Nici în mine n-am încredere. Nu sunt cu nimic mai presus decât semenii mei.
Diferenţa este că eu ştiu că nu sunt doar atât. Ştiu că eu nu sunt asta. Eu nu sunt un cetăţean, o persoană. Şi tu ştii asta despre tine.
Eu sunt un suflet venit dintr-un spririt. În asta cred. În el mă încred.
Ca persoană nu îmi asum nimic, nici măcar responsabilitatea. Ca persoană nu sunt de crezut pentru că eu nu mă cred… persoană. Eu mă cred suflet. El este de crezut şi el se încrede în Spirit. Şi cel mai de crezut este Spiritul. În El mă încred.
Când te consideri cetăţean nu ai cum să ai încredere că poţi să-ţi asumi responsabilitatea. Doar când ştii că eşti suflet găseşti bucuria responasbilităţii.
De ce?
Pentru că sufletul ştie că nu e unic, ci doar diferit, iar responsabilitatea nu atârnă pe umerii lui, ci în palma Unicului Întreg. Singura responabilitate a sufletului este de a se lăsa purtat, de a trăi în armonie cu responabilitatea pe care şi-a asumat-o de la început, Unicul.

trust