28. 3. 2018

question mark

Care este singura alegere interioară, care ar putea opri Potopul? 

Reclame

D(i)ary. miercuri, 28 februarie ’18

Se spune că atunci când te lasă vederea, e semn că nu vrei să vezi ceva. Posibil. Dar ce-ar fi dacă motivul ar fi că nu mai ai nevoie să vezi? Da, o să-mi sari în cap! “Cum să nu ai nevoie? Să fii un hanidcapat, un neajutorat?” (Cu ocazia asta poate mi-o iau și eu ca prim-ministra. Hahaha!)

Da, ai putea fi catalogat și așa. Și ce? dacă am fost etichetată ca nebună sau curvă, înseamnă că asta am fost? Pe tine te definesc etichetele? Te lași definit de o remarcă?! Bun! Atunci, poftă bună! N-ai decât să înghiți tot ce ți se aruncă! Așa a murit un câine din spatele blocului, când un cretinoid de flăcău i-a aruncat de la balcon, o petardă aprinsă. Și uite așa nu mai ai nevoie de filme de groază! Ți le oferă viața! Am zis la început că nu voi scrie despre vecinii mei, și mă țin de cuvânt. Am scris despre asta, doar ca să fiu destul de plastică, în ceea ce privesc remarcile pe care le lăsăm să ne definească. Pentru că exact așa se întâmplă. Un cretinoid îți aruncă o petardă și tu, alt idiot, o înghiți. KA-BOOOM!!! Se duce de râpă toată viața ta.

Da, azi vorbesc urât. Folosesc cuvinte și expresii jignitoare la adresa ta, a mea, a noatră, a tuturor!

De ce? Pentru că, uneori, merităm. De-aia. Pentru că, uneori, ne cade bine câte o smetie după ceafă, poate ne mai trezim. Și, pentru că Frații sunt mult prea blânzi și iubitori, îmi ofer serviciile. Ei știu că_cu mine se poate da! Și-n dreapta, și-n stânga! Iac-așa, cum ai da cu bâta!

Bâta e bună. O poți folosi la multe: să te sprijini, să te aperi de câini, să te lupți, ca prelungire – atunci când mâna ta e prea scurtă sau să împingi jăratecul fără să te arzi la mâini. Uite câte beneficii au cei care au bâtă!

Și eu știu să fiu o bâtă! Ori-de-câte-ori e nevoie, mă dau de trei ori peste cap și mă transform în bâtă! Cea mai bună investiție! După cum am demonstrat, este foarte folositoare, iar atunci când nu ai nevoie de ea, încape după ușă! Ptii! Uite o idee de afacere: “ închiriez bâtă!”

Am pornit de la vedere și-am ajuns la bâtă. A! Poate ăsta o fi motivul: am fost de prea multe ori bâtă și … la ce-i folosește bâtei, vederea? Se presupune că o bâtă nu tre’ să vadă! Ei, vezi? De-aia îmi trebuie mie ochelari văzători de  lucruri, că, fiind o bâtă, io știu să mă uit numa-năuntru. În afară n-am de ce.

Mărturisesc, sunt bâtă! 😀

 

28.

Cred că nimeni nu e important pentru nimeni, de fapt. E doar chestie de focus, de secvenţă. Vieţuim într-o lume secvenţială. Însăşi existenţa noastră aici e o secvenţă.
Şi-atunci, cum să fie o relaţie eternă? De ce pretindem eternitatea de la o relaţie?
Poate pentru c
ă ştim că suntem nemuritori. E acel glas din adâncul nostru, care nu se poate măsura decât cu stelele, cu Universul însuşi.
“Mu
şti de-o zi pe-o lume mică ce se măsură cu cotul”
Devine complicat c
ând măsura ta nu se potriveşte cu măsura altora.
Devine complicat c
ând Babilonul se face simţit peste tot.
Devine complicat c
ând cuvintele sunt penibilie, când îi VEZI şi n-ai vorbe să-i descrii în aşa fel încât să le folosească.
Şi-atunci te aşezi şi-i admiri.
Se na
şte acel geam protector.
Nici tu nu ajungi la ei – nu
îi poţi vătăma cu adevărul, nici ei nu ajung la tine – oricum nu asta era intenţia lor. Aşa că e-n regulă.
Cu geam sau f
ără, taraba e-ntinsă.
Te asezi
şi te pui pe sperat.