D(i)ary. joi, 19 iulie ’18

E primul an în care nu sunt lângă tine, să-ți spun “la mulți ani”.

E primul an în care, chiar dacă aș fi acolo, tu nu ai fi.

Aș fi vrut să fiu acolo, pentru el, să-ți simțim lipsa împreună.

Ar fi mai bine sau e mai sănătos să ne gândim la tine din două colțuri ale țării? Poate că iubirea noastră va prinde la mijloc o scamă din lumina ta, creând o punte între sufletele noastre.

Noi am rămas iubindu-te, iar tu creezi grădini prin lumi albastre.

Drumul ți-e bun și calea ți-e dreaptă. Aici ai lăsat amprente luminoase pe suflete, să știm să te găsim când vom pleca acasă.

Îmi dau voie să curg lacrimile ținute ascunse atâta vreme.

Camelia Matei

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s