D(i)ary. marți, 13 februarie ’18.

Pentru că m-am trezit la 4 și pentru că tocmai atunci cafetiera a demisionat, îmi voi vărsa of-ul în capul tău. Na! Sau mai nou s-ar scrie ‘off-ul’? Că nu mai știi când tre’ să fii englezit sau nu. Adevărul e că limba asta (așa cum o vorbesc americanii) e mult mai simplă și uneori chiar exprimă mai bine starea pe care o ai când spui ceva. Doar uneori. Că de vrei să exprimi patrie, sub nici o formă nu poți spune ‘country’. Dar să nu intrăm în de-alea grele, că nu se consumă.

De ce scriu? Pentru că e blogul meu și de aia l-am creat, și dacă vreau să scriu – scriu, dacă vreau să fluier – fluier. Și ce mai fluier în ultimul timp! La propriu. Mi-am descoperit o nouă pasiune. Fluier. Și sunt din ce în ce mai bună la asta. Și îmi place. Când nu cânt, fluier. Asta pentru că fie-mea nu suportă să mă audă cântând prin casă. Nu pentru că nu îi place cum cânt, ci pentru că nu cânt decât ‘cântece triste’. Da, îmi plac doinele și ‘cântecele triste’. Nu sunt triste, dar nici sprințare. Îmi plac cântecele care spun ceva. Ceva cu sens. Nu mă dau deșteaptă. Cântecul este forma mea inițială de exprimare. Sunt o timidă care s-a tratat intens și îndelung. De aceea cântecul meu preferat ‘ever’ este “Dacă vrei” – Celelalte cuvinte. Eram adolescentă când am auzit piesa aia prima dată. Mi-a stat ceasul! Era compusă pentru mine! Era despre mine! Cred că ăla a fost primul moment în care am înțeles cum e cu inspirația. Cum e să fii canal și ceea ce creezi să fie pentru toți, nu de dragul de-a te da artist. Așa compuneau și cântau unii, pe vremea aia. Dar n-o să vorbim nici despre asta.

Poate te întrebi ce-i cu toate astea, pe care ți le răstorn aici. Nu-i nimic. E doar că te-ai obișnuit cu mine scriind frumos, cu figuri de stil, în parabole, iar acu’ n-o mai fac. M-am dezbrăcat de grijă pentru tine, pentru mine, am renunțat la a-ți mai fi de folos ție. Pur și simplu vomit gânduri pe o hârtie imaginară, într-un jurnal imaginar. Știi că țin jurnal de la 11 ani? Da, atunci am văzut prima dată un soi de agendă, cu coperțile de carton cașerat, cu ceva flori și fluturi (chinese style), pe care scria ‘Diary’. Și m-am distrat copios că mi-au greșit numele! (Nu, nu m-am gândit la ‘diaree’) Ai mei îmi spuneau ‘Dari’, chestie pe care nu le-o permit decât lor, clar?

Habar n-aveam o boacă de engleză (am început-o dintr-a 6-a). Apoi am aflat ce înseamnă și mi s-a părut fain să scrii ce-ți vine în fiecare zi. Mai ales că aveam încă fixația cu caligrafia. Nu știam pe atunci cum ți se modifică scrisul în funcție de starea emoțională. Am avut vreme să aflu.

Porcăria asta de cerneală inexistentă și hârtie inexistentă nici atât nu face. Dar, na! Ne-am modernizat. La multe ne-am mai modernizat. N-o să mă pirăi din cauza cuceririlor tehnicii. Doamne ajută! Folositoare! Mai ales când vrei să te ascunzi. Pe dinafară vopsit gardul, pe dinăutru – leopardul!

Ți se pare că sunt acră? Crezi?

La mine e 5 jumate dimineața! Ce-ai vrea? Vară stelară cu parfum de tei? Tu ce cauți pe blogul meu? Du-te și te culcă!

Adevărul e că, dacă nu ai simțul umorului, chiar n-ai ce căuta aici. Am o mare meteahnă: sunt sarcastică și îmi place să fac haz și de mine, și de alții. Plus că am un umor atât de negru uneori, că nici cei care mă știu bine, nu-s capabili să râdă. Așa ca… mna, cum ți-o fi norocul.

Hai, că ți-am făcut capul mare.

Ne vedem mâine. Probabil.

Ceau! (nu comenta inteligent, că la noi, în Baia Mare așa se zice)

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s